- Crescenţia (Iaşi). "Sunt botezată şi crescută în religia catolică, religie care o transmit şi copiilor mei. Deţin un nume de botez "Crescenţia" de care sunt tare mândră şi în acelaşi timp şi tristă că nu mai apare în calendarul creştin catolic de foarte mulţi ani. După câte ştiu fiecare nume din calendar deţine un sfânt, am intrat pe internet şi cu bucurie am aflat că sfânta al cărui nume îl port a existat undeva în Germania, a fost martiră şi s-a născut în anul 1862. Vin şi vă întreb care este procedura după care apar în calendar aceste denumiri de sfinţi. Şi aş vrea să mai ştiu din ce an calendaristic nu mai există numele de Crescenţia, data era în 15 iunie, lună în care eu m-am născut. Citesc cu mare plăcere revista "Lumina creştinului" şi în special articolele adresate tinerilor şi copiilor. În această idee vin în ajutorul redacţiei cu o propunere de apariţie a unui articol sub denumirea "Apa - izvor de viaţă şi sănătate". Aş fi foarte bucuroasă dacă în numărul următor, iunie, când e şi ziua mea de naştere şi nume, să pot reciti acest articol în paginile revistei cu gândul că am avut un aport în educaţia celor tineri care unii refuză cele mai elementare noţiuni de a trăi sănătos. Vă mulţumesc şi Dumnezeu să vă întărească în tot ceea ce faceţi!".

Sfinţii nu se pot număra. Sfântul Ioan ne spune în Apocalips că a văzut "o mulţime imensă, pe care nimeni nu putea să o numere, din toate naţiunile şi rasele, popoarele şi limbile. Ei stăteau în faţa tronului şi în faţa Mielului, îmbrăcaţi în veşminte albe şi cu ramuri de palmier în mână" (Ap 7,9). Trebuie ştiut că există un calendar general în care sunt toţi sfinţii cunoscuţi. Cartea care cuprinde numele şi o scurtă biografie a sfinţilor se cheamă "Martirologiul roman". Din acest calendar fiecare ţară alege sfinţii care sunt mai aproape de zona respectivă sau care sunt mai cunoscuţi. Trebuie să recunoaşteţi că numele Crescenţia, deşi este un nume frumos, este mai rar la noi. În "Martirologiul roman" fericita Crescenţia Valls Espi, fecioară şi martiră, este amintită la 26 septembrie. S-a născut în anul 1863 la Onteniente (Valencia, Spania) şi a fost botezată la 10 iunie 1863. A fost o persoană foarte pioasă participând zilnic la sacramente. A aderat la Acţiunea Catolică şi şi-a dedicat timpul pentru aproapele, în special pentru îngrijirea bolnavilor şi a celor săraci. A fost închisă împreună cu alte trei surori. După 12 ore, la închisoare, la 26 septembrie 1936, la Puerto di Canals, au suferit martiriul strigând: "Murim pentru Dumnezeu. Trăiască regele Cristos!". A fost beatificată de papa Ioan Paul al II-lea la 11 martie 2001. Cu privire la articolul la care faceţi referinţă, din pricina unor probleme tehnice, încă nu a ajuns la noi. Trimiteţi-l dv. personal pentru a vedea despre ce este vorba.

- Ion Crişu (Mărgineni). Scrisoarea dv. este o adevărată odă de mulţumire adresată Mântuitorului nostru care a luat păcatele noastre purtându-le pe crucea mântuirii. Ne bucură că aţi amintit în scrisoare şi despre importanţa martirilor precum sfântul Ştefan şi sfântul Paul. În ceea ce priveşte îndemnul făcut celor care acordă o mai mare importanţă hranei trupului decât celei sufleteşti, redăm un fragment din scrisoarea dv.: "Să urcăm şi noi pe drumul Golgotei şi să fim alături de Mântuitorul nostru Isus Cristos şi să punem umărul alături de Simon din Cirene la ridicarea crucii grele pe care Isus nu o mai poate duce. Să-l plângem alături de Veronica, poate că aşa Isus îşi va întipări chipul în inimile noastre şi să-i zicem: "Isuse, fă inima noastră asemenea cu inima ta!"".

- Irina Imbrea (Gârleni, BC). Ne bucură nespus de mult că sunteţi o cititoare împătimită a revistei şi în special a rubricii "Aşa răspund copiii despre...". Într-adevăr, în multe dintre răspunsurile lor ne regăsim noi înşine şi ne reamintim cu drag de anii propriei noastre copilării. Vă mulţumim pentru mărturisirile făcute privind trăirile dv. intense din perioada când eraţi copil atunci când mergeaţi la biserică şi ascultaţi cuvântul Domnului. Vă dorim din inimă să păstraţi nealterat de vicisitudinile vieţii acest dialog pe care-l aveţi cu Dumnezeu, să ascultaţi chemarea lui şi să încercaţi să-l slujiţi pe Dumnezeu într-o lume în care nu este uşor să fii nu numai preot sau persoană consacrată, ci şi simplu creştin. Nu uitaţi că a fi cu adevărat creştin, aşa cum Dumnezeu ne vrea, este o vocaţie şi atâta timp cât trăiţi cu intensitate credinţa puteţi dv. înşivă să fiţi un model şi un punct de reper pentru cei din jur.

- Petru Blaj (Săbăoani). "În Evanghelia după sfântul Matei la capitolul 23 citim: "Când va veni Fiul Omului în slava sa, împreună cu toţi îngerii, se va aşeza pe tronul său de mărire. Înaintea lui vor fi adunate toate popoarele, dar el îi va despărţi pe unii de alţii, aşa cum desparte păstorul oile de capre, şi va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga sa. Atunci împăratul va spune celor de la dreapta sa: "Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, primiţi ca moştenire împărăţia pregătită pentru voi de la întemeierea lumii; căci am fost flămând şi voi mi-aţi dat să mănânc; am fost însetat şi voi mi-aţi dat să beau; am fost străin şi voi m-aţi primit...". "Vă spun adevărul: ori de câte ori aţi făcut acestea unuia dintre aceştia mici, care sunt fraţii mei, mie mi-aţi făcut". Apoi va spune celor din stânga: "Plecaţi de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, pregătit diavolului şi îngerilor săi! Căci am fost flămând şi voi nu mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi voi nu mi-aţi dat să beau; am fost străin şi voi nu m-aţi primit..."; Şi vor merge aceştia în osânda veşnică, iar drepţii în viaţa veşnică". Apoi am auzit la multe predici despre Valea lui Iosafat. Unde este această vale?".

Este adevărat că Isus Cristos în timpul vieţii sale a dat porunca iubirii, în special faţă de cei mici, neiubiţi, singuri, izolaţi de lume, cerându-ne să-l vedem în toţi aceşti fraţi ai noştri pe el, care ni s-a oferit într-un mod plenar până la jertfa pe cruce. Ne cere iubire, compasiune şi solidaritate faţă de toţi cei flămânzi, însetaţi şi singuri cărora încă li se mai închid uşile, care încă mai sunt respinşi. Despre Valea lui Iosafat, redăm câteva informaţii din "Dicţionarul biblic", Ed. "Cartea Creştină", Oradea, p. 600: "Numele dat de Ioel locului judecăţii finale din Ioel 4,2-12. În aceste versete numele "Josafat" (care înseamnă "Iahve a judecat") este asociat cu faptul că Dumnezeu va judeca. Prin urmare, este probabil că "valea lui Iosafat", la fel ca şi "valea hotărârii", în Ioel 4,14, este un termen simbolic despre judecată, nu un nume geografic curent... Tradiţia iudaică, creştină şi musulmană identifică locul judecăţii finale cu valea Cedron, între Ierusalim şi Muntele Măslinilor. Din această cauză aici au fost îngropaţi mulţi oameni - musulmanii mai ales pe coasta de vest, iar evreii în special pe coasta de est a văii". În ceea ce-i priveşte pe oamenii "stăpâniţi de diavol, şi anume că ei ar fi existat numai în timpul lui Cristos", aveţi perfectă dreptate să afirmaţi că ei există şi în timpurile noastre. Este de ajuns să observaţi lumea în care trăim şi tot răul care o devorează din cauza celor care, îndepărtându-se de Dumnezeu, au preferat să aibă ca stăpân banul a cărui strălucire efemeră le-a orbit minţile şi le-a întunecat sufletul. Exemplul dat de dv. în acest sens este edificator. Să ne rugăm ca noi înşine să-l slujim mereu pe Dumnezeu, prin fapte bune şi printr-o viaţă de creştini adevăraţi.

- A. (Roman). Unde este chivotul despre care vorbeşte Vechiul Testament?

Vă răspundem şi dv. tot din cartea "Dicţionar biblic", Ed. "Cartea Creştină", Oradea, p. 229, unde am găsit scris: "Chivotul legământului, numit de asemenea "chivotul Domnului", "chivotul lui Dumnezeu", "chivotul legământului Domnului" (Dt 10,8) şi "chivotul mărturiei". Chivotul a fost o cutie dreptunghiulară făcută din lemn de salcâm, care avea dimensiunile de 2,5 x 1,5 x 1,5 coţi (adică, 1,22 m x 76 cm x 76 cm). Era acoperit în întregime cu aur şi era purtat cu patru drugi trecuţi prin nişte inele aflate la cele patru colţuri de jos... Chivotul a servit: 1) ca loc de depozitare a celor două table ale Decalogului (Ex 25,16-21; 40,20; Dt 10,1-5), pentru un vas cu mană şi pentru toiagul lui Aaron (Evr 9,4-5); 2) ca loc de întâlnire din sanctuarul interior, unde Domnul şi-a revelat voia sa slujitorilor săi (Moise: Ex 25,22; 30,36; Aaron: Lev 16,2; Iosua: Ios 7,6)... De la Ghilgal chivotul a fost mutat la Betel (Jud 2,1; 20,27), iar apoi a fost dus la Silo pe vremea Judecătorilor (1Sam 1,3; 3,3) şi a rămas acolo până când a fost capturat de filisteni pe câmpul de luptă de la Eben-Ezer (1Sam 4). Deoarece prezenţa chivotului a cauzat şapte luni de plăgi, filistenii l-au înapoiat la Chiriat-Iearim, unde a rămas timp de 20 de ani (1Sam 5,1-7,2), cu excepţia posibilă a unei mutări temporare în tabăra lui Saul din apropiere de Bet Aven (1Sam 14,18)... David a instalat chivotul într-un cort în Ierusalim (2Sam 6) şi nu l-a luat de acolo în timpul răscoalei lui Absalom (2Sam 15,24-29). A fost pus în templu în timpul domniei lui Solomon, cu o ceremonie impresionantă (1Rg 8,1 ş.u.) şi a rămas în sanctuar în timpul reformelor lui Iosua (2Cr 35,3) când Ieremia a anticipat o vreme lipsită de chivot (3,16). Probabil că a fost pierdut în timpul distrugerii Ierusalimului de către babilonieni, în anul 587 î.C. În al doilea templu nu a existat un chivot". După cum vedeţi, nu ştie nimeni unde este chivotul legământului. În tradiţia iudaică se spune că atunci când a fost invazia Ierusalimului, Ieremia împreună cu câţiva oameni, au ascuns chivotul cu tablele Legii. De atunci nu a mai fost descoperit, chiar dacă unii, fără dovezi, susţin că l-au descoperit.