iunie 2009 - iunie 2010
Papa Benedict al XVI-lea a anunţat la 16 martie un an dedicat special rolului şi misiunii preotului în viaţa Bisericii şi în societatea epocii contemporane. Anul Sfintei Preoţii, care va avea ca temă "Fidelitatea lui Cristos, fidelitatea preotului", va începe la 19 iunie, solemnitatea Inimii Preasfinte a lui Isus şi Ziua de Rugăciune pentru Sfinţirea Preoţilor, şi se va încheia la 19 iunie 2010.
În decursul acestui an se va celebra cea de-a 150-a aniversare a morţii sfântului Ioan Maria Vianney, paroh de Ars (4 august), adevărat exemplu de păstor în slujba turmei lui Cristos, care va fi proclamat de Sfântul Părinte "patronul tuturor preoţilor din lume". Într-adevăr, multe trăsături umane şi spirituale ale acestui sfânt pot fi un stimulent pentru preoţii de azi: orele lungi petrecute în faţa Euharistiei sau în confesional, rugăciunile aprinse pentru convertirea parohienilor săi etc. Toate aceste exemple ale vieţii parohului de Ars descriu figura preotului aşa cum îl vor timpurile în care trăim: un preot mijlocitor, misionar, om al comuniunii, în care oamenii doresc să găsească o singură bogăţie: pe Dumnezeu.
În Dieceza de Iaşi, PS Petru Gherghel a stabilit pentru anul pastoral 2009-2010 aprofundarea misterului familiei şi al căsătoriei creştine. Convocarea de către Sfântul Părinte a unui An al Sfintei Preoţii pentru toată Biserica nu împiedică acest plan pastoral, ci dimpotrivă. Preoţia şi Căsătoria sunt legate între ele. Stau sau cad împreună; la fel ca în principiul vaselor comunicante: dacă o instituţie merge bine, va merge bine şi cealaltă; dacă una prezintă disfuncţionalităţi, le va resimţi şi cealaltă. Vocaţiile la preoţie sunt semnul unor căsătorii sănătoase; dispreţuirea preoţiei va conduce la nerecunoaşterea valorilor creştine ale căsătoriei. Criza preoţiei se însoţeşte cu o criză profundă a căsătoriei, şi invers.
Anul Sfintei Preoţii este o chemare adresată Bisericii de a da valoare preoţiei ministeriale, care este atât de importantă pentru evanghelizare, mulţumindu-i lui Isus pentru acest dar şi cerându-i să sporească vocaţiile şi sfinţenia celor deja consacraţi. Este important să se dea valoare unei paternităţi spirituale, care devine spirit de slujire.
