Să fie una în mâna ta Octava de rugăciune pentru unitatea creştinilor este celebrată în fiecare an între 18 şi 25 ianuarie. Anul acesta, tema rugăciunii este inspirată din profetul Ezechiel (37,17): "Să fie una în mâna ta".
Punctul culminant al eforturilor pentru unitatea creştinilor este, cu siguranţă, Octava de rugăciune pentru unitatea creştinilor, care se celebrează anual în luna ianuarie (18-25). Pentru această octavă, în fiecare an se elaborează texte speciale pe care le propune una dintre ţările lumii. Dacă în anul 2008 aceste texte, având ca temă "Rugaţi-vă fără încetare", au fost propuse de către SUA, anul acesta a fost rândul Coreei să facă propunerea.
În faţa despărţirii ţării lor, Bisericile din Coreea au căutat inspiraţie în profetul Ezechiel, care a trăit şi el într-o ţară tragic dezbinată şi care dorea unitatea pentru poporul său. Aşa se face că tema acestui an este "Să fie una în mâna ta". Membrii grupului local din Coreea au observat că textul din Ezechiel avea asemănări surprinzătoare cu situaţia pe care o cunosc în ţara lor dezbinată şi cu aceea a creştinilor dezbinaţi. Cuvintele lui Ezechiel le dau speranţa că Dumnezeu va reuni din nou poporul lor pentru a-l face unul singur, iar creştinii îşi vor vedea împlinindu-se visul unităţii.
Cum au luat fiinţă aceste texte? Grupul pregătitor internaţional, având membri protestanţi, ortodocşi şi catolici, precum şi doi membri din grupul coreean, care au lucrat la proiectul iniţial, s-a adunat, între 24 şi 29 septembrie 2008, în Centre Notre-Dame du Roucas, o comunitate catolică primitoare cu vocaţie ecumenică din oraşul francez Marseille, unde au lucrat la adaptarea textului.
Pentru a înţelege actuala situaţie ecumenică din Coreea, este necesar să cunoaştem istoria foarte specială a naţiunii şi a poporului coreean, un popor unit care are o vechime de 5000 de ani. În anul 1897 a fost întemeiată Coreea Imperială, care trebuia să marcheze începutul erei moderne în istoria ţării. Între anii 1910 şi 1945, Coreea a fost ocupată de trupele japoneze, însă coreenii n-au pierdut speranţa şi niciodată n-au încetat să lupte pentru recucerirea libertăţii lor. Eforturile şi lupta lor au dus până la urmă la sfârşitul ocupaţiei japoneze în anul 1945, o dată cu încheierea Celui de-al Doilea Război Mondial. Istoria reflectă bine soarta Coreei: prin poziţia sa extrem de interesantă din punct de vedere geopolitic, a îndurat numeroase invazii şi ocupaţii din partea marilor puteri mondiale.
În anul 1953, în urma unui crunt război, a fost semnat un armistiţiu şi astfel graniţa dintre Coreea de Nord şi Coreea de Sud devenea simbolul cel mai evident al istoriei tragice din Coreea.
Se vorbeşte despre zece milioane de familii despărţite de război şi de consecinţele sale. Recent, aceste familii au avut câteva posibilităţi de a se întâlni; însă cea mai mare parte dintre ele nu ştie dacă membrii lor care locuiesc de cealaltă parte a liniei care desparte nordul de sud mai sunt sau nu în viaţă.
Zidul care desparte populaţiile din nord şi din sud pare greu de dărâmat. Însă ambele părţi aşteaptă şi doresc reunificarea; coreenii speră într-o reunificare paşnică şi într-o reconciliere a peninsulei coreene.
În acest an, toţi cei care se vor uni în rugăciune în octavă vor avea o intenţie, sper, şi pentru unitatea acestui popor coreean atât de încercat.
Impulsionaţi de ideile creştinilor din Coreea, dar şi conştienţi de urgenţa unităţii creştinilor, continuăm să ne unim în rugăciune ecumenică. Astfel răspundem unei chemări a Bisericii exprimate atât de concret în enciclica Ut unum sint: "Toţi credincioşii sunt chemaţi de Duhul lui Dumnezeu să facă tot ce le stă în putinţă ca să strângă legăturile de comuniune dintre toţi creştinii şi să se dezvolte colaborarea ucenicilor lui Cristos".
