"Familia educă într-un mod propriu şi are posibilităţi de a educa pe care nu le are nimeni, într-un climat de iubire, cu exemplul propriu. Pe aici trec toate valorile fundamentale care-l umanizează şi îl evanghelizează pe om". Aşa afirmă cardinalul Ennio Antonelli, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Familie, în interviul pe care l-a dat ziarului "L'Osservatore romano" (19-20 ianuarie) la încheierea Întâlnirii Mondiale. Redăm o parte din acest interviu realizat de Marta Lago.

- Cum de a fost aleasă America Latină pentru a lansa un mesaj familiilor din toată lumea?
America Latină încă nu a trecut prin procesul de secularizare pe care l-a avut, de exemplu, Europa. Cred că America Latină are resurse de credinţă, de evlavie populară, de atenţie faţă de Biserică, resurse care o fac mai disponibilă să primească acest mesaj despre "evanghelia familiei", pentru a deveni apoi un model stimulator pentru toate celelalte Biserici din lume.

- Terminându-se întâlnirea din Ciudad de Mexico, cum se prospectează activitatea Consiliului Pontifical pentru Familie de acum încolo?
Consiliul Pontifical va trebui acum să lucreze mai ales pe doi versanţi principali, care sunt cel al familiei în Biserică şi în societate, şi va trebui să încurajeze, fie lucrătorii din pastoraţie, fie pe laicii angajaţi în societate, fie mai ales familiile înseşi, să devină subiect de pastoraţie şi subiect de angajare socială, organizându-se între ei în asociaţii.

- În mesajele sale papa a cerut familiilor angajarea în rugăciune, în primirea cuvântului lui Dumnezeu, în mărturie. Cum vor fi ajutate familiile creştine în acest parcurs?
În special în video-mesajul său, papa a insistat pe trei lucruri fundamentale: rugăciunea în familie, ascultarea cuvântului lui Dumnezeu şi recitarea rozariului ca moment forte al vieţii familiei. Adică a indicat o reunire în jurul lui Isus Cristos prezent în familie, cum să-l invite în casă. De aici vine energia pentru reînnoirea şi îmbunătăţirea neîncetată a vieţii casnice, deci pentru a o ajuta să devină ea însăşi o evanghelie vie. Dar această iradiere evanghelică există dacă ea trăieşte un nivel ridicat de viaţă creştină. Pentru aceasta este necesar un fundament solid: rugăciunea. Există unii care spun că rugăciunea nu este totul, dar totul începe de la rugăciune; de la ea primim harul şi capacitatea de a iubi. Papa a spus că familia trebuie să fie subiect de evanghelizare şi în comunitatea creştină, lăsându-se implicată în diferite moduri în viaţa parohiei, a asociaţiilor. Apoi a îndemnat familiile să devină protagoniste în viaţa civilă, insistând asupra drepturilor lor. Dat fiind faptul că familiile aduc multe beneficii în societate au şi drepturi şi trebuie să le facă să fie respectate. Pot face asta dacă se unesc în asociaţii, dacă acestea colaborează între ele în aşa fel încât să facă opinie, în aşa fel încât să condiţioneze pozitiv politica.

- Dar în tot acest itinerar, familia trebuie ajutată? Şi cum?
Desigur. Însă, aşa cum s-a spus în timpul întâlnirii, este necesară demararea unei pastoraţii pentru familii şi cu familiile. Familiile nu trebuie să rămână pur şi simplu nişte destinatare ale atenţiei Bisericii. Trebuie să fie ajutate şi oferindu-le oportunitatea de a deveni ele însele protagoniste. În felul acesta vor fi ajutate să crească. Aşadar, este necesară regândirea acţiunii pastorale, în aşa fel încât să nu fie numai o pastoraţie pentru familii, ci şi cu familiile. Acesta ar trebui să fie un model de abordare şi din partea politicii dacă vrea într-adevăr să fie o politică în favoarea familiilor. În schimb, până acum societatea noastră s-a dovedit mai degrabă o societate a indivizilor. Deci e vorba de a regândi şi societatea ca să fie efectiv pe măsura familiilor, şi nu numai: trebuie făcut în aşa fel încât să intre în dialog cu familiile prin intermediul asociaţiilor care le reprezintă. Aşadar, aş spune că este nevoie mai ales de o schimbare de metodă care trebuie realizată.

- Sfântul Părinte îi cheamă pe cei botezaţi la o angajare hotărâtă în favoarea căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie, deschisă vieţii. Cum sugeraţi să ajungă acest mesaj de la cei botezaţi la cei care nu cred?
Aş sugera - şi vom vedea în ce măsură Consiliul Pontifical poate demara un proiect în acest sens - să se facă cercetări sociologice amănunţite pentru a scoate în evidenţă multele bunuri care vin la societate din partea familiei stabile, unite, adevărate, autentice, deschise vieţii. Şi să se scoată în evidenţă, cu aceste analize, şi multele daune care vin în societate din partea familiilor destrămate. Faptele trebuie să vorbească. Altminteri este dificil, în special pentru cei care nu cred. Desigur, este necesară şi preţioasă o reflecţie antropologică, filozofică. Dar cred că faptele şi experienţa concretă au o forţă mai mare de convingere.

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *