Dragi fraţi şi surori, dragi persoane consacrate,
Conştienţi că viaţa consacrată este un dar din partea lui Dumnezeu făcut Bisericii şi lumii, pentru Ziua Mondială a Persoanelor Consacrate, stabilită de Sfântul Părinte papa Ioan Paul al II-lea pentru 2 februarie, comemorarea Prezentării la Templu a lui Isus Cristos, mă bucur să vă împărtăşesc câteva gânduri speciale, o dată cu salutul nostru şi al tuturor confraţilor întru preoţie.

Mai întâi vă exprim preţuirea noastră pentru alegerea făcută de a răspunde la chemarea Domnului, pentru o slujire mai mare şi pentru o angajare totală în împărăţia mirelui veşnic, Cristos.

A iubi şi a sluji înseamnă a domni, înseamnă a te bucura să stai mereu alături de Cel care a venit nu ca să fie slujit, ci ca să slujească (cf. Mt 20,28), gata oricând a primi şi a exercita iubirea.

A alege viaţa consacrată înseamnă a renunţa la toate acele lucruri care îl ţin pe om departe de adevăratele valori ale iubirii şi dăruirii, caracteristici ale împărăţiei lui Dumnezeu, împărăţie care începe în această lume şi se desăvârşeşte în veşnicie.

În al doilea rând, cunoscând gândul Bisericii, gândul Conciliului Vatican II şi al episcopilor Bisericii Universale, concretizat în carta magna a vieţii consacrate - Vita consecrata, şi beneficiind de atâtea gânduri şi apeluri făcute de papii Paul al VI-lea, Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea, şi nutrind speranţele pe care toţi le pun în slujirea voastră şi în voi, cei care aţi ales acest nobil mod de slujire, mă bucur să vă exprim crezul şi încrederea noastră şi a întregului popor creştin că veţi reînnoi grija faţă de rolul pe care îl aveţi ca persoane consacrate de a fi un semn vizibil al vieţii veşnice, prezent în mijlocul acestei lumi cuprinsă de atâtea tentaţii şi lovită de atâtea mizerii de orice fel, pe care le oferă noul secularism şi materialism, ce au invadat istoria omenirii.

În al treilea rând mă bucur, împreună cu voi toţi, că sfânta Biserică prin Congregaţia pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică, cu aceeaşi continuă preţuire pentru toţi cei consacraţi, v-a încredinţat Instrucţiunea Slujirea autorităţii şi ascultarea, "Faciem tuam, Domine, requiram", aprobată de papa Benedict al XVI-lea la 15 mai 2008.

Dragi fraţi şi surori,

Ştiu că deja aţi luat act de acest nou document oferit spre reflecţie şi aplicare, şi că pentru Ziua Mondială a Persoanelor Consacrate de anul acesta aveţi în program o analiză şi mai profundă asupra conţinutului acestei instrucţiuni speciale. Mă bucur să constat o sfântă preocupare pentru darul primit.

Parcurgând cu interes şi multă preţuire paginile acestui document, am putut constata că în el se găseşte o învăţătură ce continuă să vă ofere gândurile prezentate de însuşi Isus, de apostoli şi de cei care au primit mandatul să anunţe evanghelia sa până la marginile pământului. Acesta a fost şi gândul şi preocuparea tuturor celorlalte documente, mai ales cele elaborate de Conciliul Vatican II în "Perfectae caritatis", de papa Ioan Paul al II-lea în "Vita consecrata" şi în nenumăratele sale mesaje preluate şi continuate în mesajele şi învăţătura actualului papă Benedict al XVI-lea.

Trebuie să vă mărturisesc că tot ceea ce a exprimat în acest document card. Franc Rode se potriveşte tuturor celor care au primit în Biserică o slujire, de la episcopi la preoţi, la călugări şi călugăriţe, ca şi la cei ce fac parte din poporul lui Dumnezeu prin consacrarea baptismală şi prin primirea tainei confirmării.

Toţi, aşadar, sunt chemaţi să caute voinţa lui Dumnezeu; toţi trebuie să aibă bucuria de a înţelege ce înseamnă a împlini o misiune de autoritate, toţi trebuie să o îndeplinească în relaţie cu cei care ascultă şi toţi trebuie să transforme slujirea lor într-o misiune îndreptată spre cei care formează poporul lui Dumnezeu.

Dragi fraţi şi surori,
Mă bucur să văd şi să ştiu că destinatarii şi beneficiarii de drept, spre care se îndreaptă gândul Sfântului Părinte şi al Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică, sunteţi voi, dragi persoane consacrate. Cu alte cuvinte, sunteţi beneficiarii unei speciale şi duble iubiri din partea lui Cristos şi a Bisericii sale. Mă gândesc că însuşirea acestei instrucţiuni va realiza, pe drept, o largă şi generoasă disponibilitate în a deveni asemenea celui pe care-l căutaţi, slujitori ai iubirii şi ai dăruirii.

Cu el, iubind şi slujind, veţi domni, adică vă veţi bucura de favorul de a sta în jurul tronului său spre care vă cheamă şi lângă care vă aşteaptă pe toţi.

Temele expuse rând pe rând - de la Cel pe care-l căutaţi mereu la modul de ascultare a chemării şi cuvintelor sale, de la porunca cea nouă de iubire, dar şi de ascultare, la exercitarea misiunii de a îndeplini responsabilitatea autorităţii şi a conducerii, de la arta de a iubi şi a porunci la misiunea de a-i ajuta şi pe alţii să caute, să asculte şi să iubească - toate acestea vă vor face să înţelegeţi încă o dată că misiunea voastră este un mare har şi dar, că beneficiaţi de o mare şi nobilă alegere şi, desigur, că vă revine o mare şi sfântă îndatorire de a fi pentru lume un semn al călătoriei spre împărăţia cea veşnică şi o provocare continuă la mai sus, la mai bine.

Apelul la exemplul Mariei cea ascultătoare, iubitoare şi slujitoare a lui Isus şi a tuturor fraţilor săi şi fii ai Bisericii Universale, este un imbold şi o sfântă încurajare. Rugăciunea pe care o veţi îndrepta spre ea vă va asigura de ajutorul şi ocrotirea ei.

Dragi persoane consacrate,
Pentru ziua de 2 februarie şi pentru întâlnirile zonale organizate de vicarul nostru episcopal, Mons. Alois Fechet şi de membrii Comisiei pentru Viaţa Consacrată din dieceza noastră, la care ne-am bucura să ajungem şi noi, vă doresc multe haruri şi multe împliniri de la Isus, mirele vostru, care doreşte necontenit să vă arate faţa sa pe drumul ascultării şi al slujirii.

+ Petru Gherghel, episcop de Iaşi