"Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu orice fel de binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Cristos, întrucât ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui. În iubire el ne-a rânduit de mai înainte spre înfiere, prin Isus Cristos, după planul binevoitor al voinţei sale" (Ef 1,3-5).
Anul Paulin 2008-2009, încheiat cu puţin timp în urmă, a îmbogăţit, cu siguranţă, pe foarte mulţi în viaţa lor spirituală.
A fost o oprire pe parcursul celor două milenii creştine, cu staţionare prelungită.
Titanul evangheliei, sfântul Paul, cucerit de Cristos pe drumul Damascului, format de însuşi Fiul lui Dumnezeu, prin care "a primit harul şi misiunea apostolică de a duce la ascultarea credinţei, pentru numele său, toate naţiunile" (Rom 1,5), "vas (instrument) pe care mi l-am ales ca să poarte numele meu înaintea popoarelor, înaintea regilor şi a fiilor lui Israel" (Fap 9,15), a fost în atenţia Bisericii în mod deosebit.
Prezent frecvent, pe tot parcursul anului, în liturgia cuvântului, consider că merită să i se acorde şi în continuare micul spaţiu din această pagina a revistei "Lumina creştinului".
În numărul de faţă, aş reţine cât de cât atenţia, cu fragmentul din Scrisoarea către Efeseni (1,3-14), care, pe scurt, ne conştientizează că Dumnezeu ne-a ales în Cristos, "cu binecuvântare spirituală în cele cereşti" (v. 3b).
Alegerea aceasta a fost făcută "mai înainte de întemeierea lumii ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui" (v. 4).
Îmbrăcând credinţa, creştinii primesc "pecetea Duhului", care este în acelaşi timp "garanţia moştenirii, adică răscumpărarea, prin care Dumnezeu ne va lua în stăpânire, spre lauda măririi sale" (v. 14).
