- Ioan Cojan (Săbăoani). "De fiecare dată citesc cu multă emoţie articolele din revista "Lumina creştinului" în care se fac relatări despre martirajul ep. Anton Durcovici. În continuare aş dori să mă adresez celor de la redacţie ca să reproducă în paginile acestei reviste o fotografie a plăcii comemorative a ep. Anton Durcovici care este în catedrala "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi. Ar fi bine ca această fotografie să fie cu dimensiuni mai mari, în aşa fel ca înscrisurile omagiale de pe placă să fie cât mai vizibile... Am observat că este o mare deosebire între împărăţia lui Dumnezeu din ceruri şi împărăţia lui Dumnezeu de pe pământ prin aceea că în cer nu sunt diavoli, pe când, din nefericire, pe pământ sunt şi diavoli care sunt de o răutate neînchipuită, sunt foarte vicleni dacă au îndrăznit să-l ispitească chiar pe Isus...".

Vă mulţumim pentru aprecierile făcute la adresa revistei pe care o citiţi "de fiecare dată cu multă emoţie", dar şi pentru cuvintele la adresa Mons. Anton Durcovici despre al cărui martiriu s-a scris şi în paginile revistei. În ceea ce priveşte fotografia plăcii comemorative, o să ţinem cont de propunere. Reflecţiile dv. referitoare la amploarea răului pe pământ şi la ispitele cu care cel rău ne încearcă sunt foarte realiste. Isus, el însuşi ispitit de diavol, ne spune să nu ne temem, căci el este mereu cu noi. Atât timp cât el este prezent în viaţa noastră nu avem de ce ne teme, căci el ne va fi călăuză până la sfârşitul vieţii şi ne va da puterea de a învinge orice ispită.

- Ana Matieş (Horgeşti). Ne-au bucurat rândurile trimise de dv. şi vă împărtăşim bucuria pe care aţi trăit-o la botezul nepoţelului. Bunul Dumnezeu să vă ajute să rezolvaţi şi problema soţului dv., aceea de a-i pune proteză şi de a primi un cărucior pentru a se putea deplasa. Vă mulţumim şi pentru numărul de telefon pe care ni l-aţi trimis şi vă asigurăm că îl vom folosi atunci când va fi nevoie.

- Cezar Puşcaşu. "A apărut pe situl episcopiei, la rubrica "Album foto": 15 august: Iaşi: Hramul catedralei "Adormirea Maicii Domnului", o fotografie "care mi se pare" că nu este la locul ei. Spun acest lucru deoarece nu am văzut ţigani în bisericile catolice şi personajele respective par mai curate şi îngrijite decât de obicei... Sunt cumva depăşit de timpuri şi ţiganii respectivi sunt chiar catolici? Sau e o poză pentru imagine? Sunt mulţumit doar dacă aţi citit acest mesaj, dacă veţi considera că merit un răspuns accept orice. Am crescut 20 de ani cu termenul de ţigan care nu mi se pare jignitor şi nu mă pot obişnui deloc cu noua denumire "rrom"".

Din Biserica Catolică fac parte şi români, şi unguri, şi ţigani, şi italieni şi orice altă naţie. Însuşi numele catolică, adică universală, arată acest lucru. Prin urmare, nu cred că trebuie să fie o mirare faptul că înaintea lui Dumnezeu nu contează naţia, ci dacă ne-am întors sau nu la el, dacă am părăsit viaţa de păcat şi ne-am îndreptat spre cer. Duminică, 17 august, s-a citit în biserici Evanghelia în care Isus vindeca fiica unei păgâne care nu face parte din poporul ales. Acesteia îi apreciază credinţa: "Femeie, mare este credinţa ta". În mod sigur, în Biserică există şi ţigani catolici. Există, de asemenea, preoţi catolici ţigani şi călugări catolici ţigani. În România sunt ţigani catolici, mai ales în Ardeal. Imaginea din Iaşi arată că sunt câţiva simpatizanţi cu catolicii care frecventează biserica. Nu uitaţi apoi că la 17 decembrie 1996, papa Ioan Paul al II-lea a iscălit şi parafat "decretul de beatificare" a lui Zefferino Jiménez Malla şi a stabilit ziua de 4 mai 1997 ca dată a proclamării oficiale a acestui document şi a acestui mare eveniment. Este vorba de un laic, un adevărat "kaló", cum obişnuiesc să se numească ei înşişi ţiganii din Spania, un reprezentant al etniei romilor, un catolic fervent şi exemplar care a căzut răpus de gloanţele miliţiilor revoluţionare în timpul războiului civil care s-a abătut asupra Spaniei în anii '30. S-a născut în anul 1861 la Benavent de Segria, o localitate din Catalonia şi a fost împuşcat la 9 august 1936 pentru motive religioase, împreună cu un alt grup de călugări şi laici. Zefferino Jiménez Malla a avut o viaţă dedicată rugăciunii şi a murit pentru că nu a renunţat la credinţă, având în ultima clipă a vieţii rozariul în mâini.

- Anton Coşa (Faraoani). Am primit scrisoarea dv., dar, din păcate, fotografia trimisă nu este clară şi nu putem să o descifrăm pentru a vă oferi explicaţiile cerute.