Vacanţele trec mereu foarte repede! Pentru unii elevi acest lucru este o salvare, pentru alţii însă este o "tragedie". În această vacanţă mulţi elevi mi-au spus: "Părinte, de abia aştept să înceapă şcoala, deoarece acasă mă plictisesc". Mai trist era când mi se spunea: "Vreau să înceapă şcoala, pentru că stau tot timpul singur acasă... mama şi tata nu au venit din Italia (Spania, Irlanda etc.)". Bine-meritata vacanţă este ocazie de odihnă pentru trup şi pentru spirit, relaxare a întregii persoane în urma unei perioade de efort şi întărire pentru ceea ce urmează să vină! Exact, deoarece după vacanţă, vrem nu vrem, vine din nou şcoala!

În luna septembrie şcoala revine din nou în atenţia tuturor. Încep pregătirile intense, emoţiile, temerile, planurile şi ... se porneşte din nou la drum! Dar cum se începe acest drum? Depinde de fiecare persoană în parte: elev, părinte şi profesor. Şcoala este din ce în ce mai mult subiect de polemici, de acuze şi de reproşuri şi poate se uită foarte uşor care este menirea ei: să educe! A educa, după cum spunea Plutarh, nu înseamnă a umple un sac, ci a aprinde o flacără. E mult mai uşor să predai o materie decât să educi, deoarece pentru a preda este de ajuns să ştii, dar pentru a educa trebuie să fii! Tinerii au nevoie de modele mai mult decât de teorii, îşi astupă urechile la "sfaturi" şi deschid ochii în faţa exemplelor. Tocmai de aceea cei care au misiunea de a educa trebuie să înveţe de la soare: asupra a tot ceea ce creşte pe pământ el revarsă mereu lumină şi căldură, deseori ploaie, rareori fulgere şi trăsnete.

Opera de educaţie este un dialog între cel care doreşte să plăsmuiască o viaţă şi cel care doreşte să îşi făurească viitorul, cu ajutorul "maestrului". Mai direct, educaţia are nevoie de un dialog între elev şi profesor, sub permanenta atenţie a părinţilor. Tocmai de aceea şi din partea elevului se aşteaptă unele atitudini care să contribuie la stabilirea acestui dialog.

Înainte de toate şcoala are nevoie de respect! E adevărat, respectul se câştigă, nu se pretinde, dar în principiu profesorii încearcă să fie de folos elevilor, să îi pregătească pentru viaţă, să îi conducă pe drumuri pe care ei deja le-au străbătut.

În al doilea rând este nevoie să se înţeleagă că pregătirea din timpul şcolii este pregătirea pentru viitor. Viitorul începe astăzi, ba mai mult, chiar ieri! Pregătirea pentru viaţă nu constă doar în a acumula cunoştinţe, ci în exerciţiul responsabilităţii, al corectitudinii, al respectului faţă de aproapele, al descoperirii şi punerii în valoare a propriilor daruri etc. Se aude des fraza: "La ce folos să mă chinui în şcoală? Unii au ajuns mari şi cu bani chiar dacă nu au făcut şcoală!" Aceasta nu ascunde decât o frică de a lua în serios propria viaţă, nu voi putea să trăiesc aşa cum trăiesc alţii, cu atât mai mult cu cât respectivele cazuri de vieţi sunt excepţii şi, în nici un caz, nu sunt exemple.

În al treilea rând, ţine de fiecare în parte, elev, părinte şi profesor, să facă în aşa fel încât flacăra din viaţa elevilor să ardă în linişte la şcoală! Şcoala ar trebui să fie un loc în care elevii să se simtă bine. Dar fiecare poate să contribuie ca şcoala să nu fie doar o "parcare", ci un loc în care se creşte cu adevărat, într-un climat de seninătate şi mulţumire, dincolo de eforturi, stres şi nemulţumiri!