"Acum însă, după ce aţi fost eliberaţi de păcat şi aţi devenit slujitori ai lui Dumnezeu, aveţi rodul vostru spre sfinţire, iar scopul este viaţa veşnică" (Rom 6,22).
În versetul citat, sfântul apostol Paul rezumă întreaga viaţă a creştinului: eliberarea din sclavia păcatului, intrarea pe făgaşul normal al copiilor lui Dumnezeu, în toate ascultând de glasul Duhului său Sfânt, susţinător în opera de desăvârşire sufletească, având drept scop final fericirea adevărată, fără de sfârşit.
Prin sfântul Botez, creştinul este iertat de păcatul originar (strămoşesc) şi de păcatele personale (când cel botezat este la vârsta adultă), ieşind din robia Satanei. An de an, în ajunul Învierii Domnului, reînnoim această lepădare de păcat, după strădania convertirii, în Postul Mare, în lumina evangheliei.
Înviaţi împreună cu Isus Cristos, ne reangajăm de fiecare dată, tot mai conştienţi, să împlinim voinţa sfântă a lui Dumnezeu, prin trăirea efectivă a credinţei, cu speranţa propăşirii, în iubirea din toată inima, faţă de Dumnezeu şi faţă de toţi semenii noştri.
Fără îndoială, dificultăţile, în viaţa creştină nu lipsesc, din contra, cu cât decizia creştinului este mai radicală, cu atât duhul cel rău dă asalt mai puternic. Cu toate acestea, luciditatea creştină, bazată pe harul dumnezeiesc, ne dă asigurarea, aşa cum i-a dat-o şi marelui apostol Paul: "Toate le pot, în acela care mă întăreşte!"
Oricât de mare şi grea ar fi crucea, ea este împodobită (deseori invizibil, dar realmente) cu aureola luminii călăuzitoare a tuturor ucenicilor care îl au în fruntea lor pe Isus cel Răstignit. El, înviat din morţi şi înălţat la cer, pregăteşte locul fiecăruia care îl urmează în ataşarea iubirii.
Dumnezeule, stăpânul şi păzitorul secerişului şi al viei, care împarţi fiecăruia lucrarea sa şi dreaptă răsplată după fapte, dă-ne harul să purtăm povara zilelor împlinind cu seninătate voinţa ta! Prin Cristos Domnul nostru.
