Scară la cer
de Marin Sorescu
Un fir de păianjen
Atârnă de tavan.
Exact deasupra patului meu.
În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite şi
Scara la cer - zic,
Mi se aruncă de sus.
Deşi am slăbit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Mă gândesc că trupul meu
Este totuşi prea greu
Pentru scara asta delicată.
- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâş! Pâş!
* * *
Semne
de Geo Bogza
Cu genunchii la gură, cu pumnii strânşi,
Dorm pruncii în pântecul mumelor,
Gingaşe semne de întrebare.
Cu trupul drept, cu faţa în sus,
Dorm morţii în adâncul pământului,
Rigide semne de exclamare.
Ce-or fi aflat? Ce categorici sunt!
