* Ioan Cojan (Traian). "În Almanahul "Presa Bună" sunt publicate datele când se sărbătoreşte Paştele pe o perioadă de 10 ani, atât pentru catolici cât şi pentru ortodocşi. Datele publicate arată clar că sărbătoarea Paştelui nu coincide în totalitate având în continuare, în unele cazuri, date diferite între Biserica Catolică şi cea Ortodoxă. În acest caz se pare că sugestia regretatului pontif papa Ioan Paul al II-lea nu a găsit ecou favorabil ca toate religiile creştine să sărbătorească Paştele la aceeaşi dată; se pare că făcuse propunerea ca data cea mai rezonabilă să fie a doua duminică din luna aprilie a fiecărui an. Faţă de situaţia dată apare întrebarea de ce propunerea Sfântului Părinte nu a găsit înţelegere în mod deosebit la Biserica soră Ortodoxă cu care Biserica Catolică are cele mai apropiate deosebiri doctrinare şi tradiţionale?"

Înţelegem durerea dv. cu privire la ceea ce ne-aţi scris, dar în anul 2007, în numărul din luna iunie v-am răspuns la aceeaşi întrebare. Redăm încă o dată răspunsul cu speranţa că peste câteva luni nu ne veţi mai pune aceeaşi întrebare. Despre diferenţa datei Paştelui s-a scris un articol amplu în Almanahul "Presa Bună" din 1995 şi s-a răspuns de mai multe ori în paginile acestei reviste celor care ne-au scris. Diferenţele apar în general din cauza folosirii de calendare diferite: catolicii - calendarul gregorian; ortodocşii - calendarul iulian (care este în urmă cu 13 zile). Conciliul Vatican II a afirmat că "nu se opune ca sărbătoarea Paştelui să fie fixată într-o duminică anume în calendarul gregorian, cu asentimentul celor interesaţi, mai ales al fraţilor despărţiţi de comuniunea cu Scaunul Apostolic". În anul 1975, papa Paul al VI-lea a sugerat Consiliului Ecumenic al Bisericilor ca Paştele să fie fixat definitiv în duminica din intervalul 9-16 aprilie. Mai târziu Secretariatul Pontifical pentru Unitatea Creştinilor a propus celorlalte Biserici creştine ca Paştele să se celebreze la o dată fixă, şi anume în a doua duminică din luna aprilie. Această dată ar fi putut intra în vigoare în anul 1977 când data Paştelui a fost identică la toate confesiunile creştine. Bisericile ortodoxe au cercetat problema cu seriozitate şi şi-au exprimat public dorinţa ca toţi creştinii să sărbătorească împreună Paştele. Totuşi din cauza unor dificultăţi pastorale existente în sânul unora dintre Bisericile locale, erau necesare alte studii şi reflecţii înainte de a lua o hotărâre definitivă. Probabil hotărârea se va lua într-un viitor sinod panortodox.

* Cristina Koch Smeu (Piatra Neamţ). Vă mulţumim mult pentru versurile frumoase pe care ni le-aţi trimis al căror titlu este foarte sugestiv pentru timpul Postului Mare şi pentru rugăciune. Redăm o strofă din poezia dv.: "Înaintea timpului / Adunat în căuşul lumină / Cu închinare la poartă / Deschisă pe filă, / Din cuvânt întrupat! / Umilinţa acum... / Este şi iubire / Speranţă, credinţă... / Mai presus de orice făptură / La răspântii de braţe / Purtătoare de Amin!".

* Jeni Farcaş (Bacău) Vă mulţumim pentru scrisoare şi pentru poezia trimisă. Vă dorim să aveţi numai bucurii şi împliniri în ţara unde veţi pleca să munciţi. Fie ca sentimentele profunde, de dăruire şi iubire pentru cel care prin moartea şi învierea sa ne-a dăruit viaţa veşnică să vă însufleţească în viaţa dv. trăită departe de cei dragi. Am ales câteva versuri din poezia trimisă: "Dă-mi chipul tău să-l văd - nu pe-o maramă / Ci sufletul ţi-l dau ca să-l pictezi / Dă-mi ochii tăi să pot vedea printr-înşii / Durerea unei lumi / Şi cu un strop din a ta dragoste / Să pot iubi aşa cum tu iubeşti".

* Ion Crişu (Pădureni). Este adevărat că Dumnezeu a revărsat asupra noastră ploaie de haruri şi de binecuvântări. Ni l-a trimis pe Fiul său ca semn al iubirii lui nemărginite faţă de întreaga lume. În orice clipă a vieţii noastre simţim iubirea sa care ne dă tărie în credinţă şi ne ajută să învingem răul care ne împresoară din toate părţile. În faţa păcatelor noastre pe care le facem zi de zi, el, cu o infinită iubire, deşi aflat în agonia morţii, cere iertare pentru noi de la Tatăl său: "Iartă-i Doamne, căci nu ştiu ce fac". Aşa cum ne scrieţi şi dv. noi toţi "trebuie să-l rugăm ca acum, în timpul Postului Mare, să ne binecuvânteze Dumnezeu şi să ne întărească pentru a putea duce şi noi crucea de fiecare zi cu răbdare alături de Isus pentru a putea muri şi învia o dată cu el".

* Elena Percă (Traian, NT). Timpul Postului Mare este şi un timp al convertirii, al iertării, şi poate că acum, mai mult ca oricând trebuie să reflectăm adânc asupra modului în care ne trăim propria viaţă. Ne bucură să ştim că vizita păstorului nostru în comunitatea dv. în luna ianuarie a fost pentru credincioşi prilej de sărbătoare, de bucurie şi reflecţie. Cuvintele care v-au fost adresate aşa cum ne mărturisiţi şi dv. au dat rod în sufletul şi în viaţa dv. cotidiană făcându-vă să trăiţi "sentimente de pace şi bucurie". Păstraţi ca pe o comoară de preţ astfel de momente şi continuaţi să participaţi activ la viaţa Bisericii din comunitatea dv.