Aducerea rămăşiţelor pământeşti ale fericitului Ieremia în România constituie un eveniment important pentru Dieceza de Iaşi şi nu numai. Vor avea loc diferite celebrări şi manifestări legate de acest eveniment în perioada 15-31 mai. Despre fericitul Ieremia s-a mai scris în această revistă. Despre descoperirea fratelui Ieremia şi procesul îndelungat care a dus la cercetarea mormântului său se referă articolul din acest număr.

Fericitul Ieremia este un frate simplu şi modest care a înţeles că în urmarea lui Cristos orice graniţă şi frontieră dispare. Astfel, însufleţit de o dorinţă arzătoare, de a fi sfânt, ajunge în Italia după un timp îndelungat de peripeţii. Pentru el era mult mai importantă patria celor vii şi patria Ierusalimului ceresc, luptând o viaţă întreagă pentru a dobândi meritul de a fi cetăţean al cerului. De aici începe drumul spre maturizarea credinţei.

O dată plecat de pe meleagurile Moldovei, el nu va mai pune piciorul pe pământ românesc, fapt pentru care nu va fi cunoscut nici de conaţionalii săi din acele timpuri, nici după aceea până spre anul 1905.

Imediat după înmormântarea fratelui Ieremia, invocând numele său şi trecând pe la mormânt, mulţi credincioşi au avut parte de minuni, motiv pentru care se găsesc 146 de documente cu mărturii directe, de aceea la 25 septembrie 1627, papa Urban al VIII-lea a semnat începerea cauzei şi numirea comisiei pentru desfăşurarea procesului apostolic. În anul 1631 Sfântul Scaun a reluat cauza şi a iniţiat o nouă fază, apoi procesul de beatificare a fratelui Ieremia a avut o pauză vreme de câţiva ani buni, până în anul 1672.

La 29 decembrie 1674 este prezentată cauza la Congregaţia pentru Rituri şi papa Clement al X-lea dispune deschiderea cazului. La 3 martie 1677 papa Inocenţiu al XI-lea semna decretul de reîncepere a cauzei.

La 26 septembrie 1687 papa Inocenţiu al XI-lea acceptă să vorbească despre eroicitatea virtuţilor slujitorului lui Dumnezeu, Ieremia.

În anul 1905 românul Gheorghe Sion, cercetător pasionat de cărţi care priveau România, găseşte într-un anticariat din Roma, o carte veche: Vita di Fra Geremia Valacco (Viaţa fratelui Ieremia Valahul). Acestui cercetător i-a atras atenţia adjectivul "Valahul" şi a cumpărat cartea fără ezitare.

În anul 1914 această carte, care este şi prima biografie a fratelui Ieremia, scrisă de pr. Francesco Severini de Napoli, a ajuns în mâinile lui Nicolae Iorga. Însă, din cauza războiului, figura românului virtuos nu a mai reprezentat un interes de maximă atenţie.

Interesul pentru fratele Ieremia a luat avânt atunci când Gheorghe Sion a donat cartea luată de la Roma, bibliotecii Universităţii din Cluj.

Cartea a trecut prin mâinile pr. Ilie Daianu, care, după ce a citit-o, în anul 1926 a scris un articol pentru o revistă. După 10 ani, în anul 1936, a mers în Italia şi a vizitat locurile pe unde a trăit fratele Ieremia, luând multe notiţe, pe care, din păcate, nu le-a publicat.

Profesorul ortodox Grigore Manoilescu, în anul 1946, se duce în Italia unde găseşte o biografie modernă despre fratele Ieremia realizată de Severini sub îngrijirea filozofului Francesco Orestano, Un eroe romeno in terra italiana (Un erou român pe pământ italian). Manoilescu, după multe cercetări, ajutat de prof. Giulio Cremona, descoperă locul exact al mormântului, iar la 16 iunie 1947 obţine autorizaţiile civile şi bisericeşti necesare pentru a putea efectua cercetări la mormântul fratelui Ieremia.

Spre marea lor bucurie găsesc un sarcofag de marmură unde, într-un sicriu de lemn, zăceau rămăşiţele lui pământeşti. Lângă acest sicriu a fost descoperită şi o placă de marmură pe care erau scrise următoarele cuvinte: "Hic iacet Fr. Ieremia a Valacchia. Q. Obyt di V Marty MDXXV".