Fratele Alois Löser, priorul Comunităţii din Taizé, s-a aflat la Iaşi miercuri, 28 mai, pentru o priveghere de rugăciune. La final, fratele a avut amabilitatea să răspundă la câteva întrebări.

- Pentru început aş vrea să vă prezentaţi: cine sunteţi, de unde veniţi şi care este misiunea dv.?
Mă numesc Alois Löser, originar din Germania, născut la Stuttgart, şi am venit la Taizé când aveam 16 ani, cu un grup din parohia mea. Am revenit de mai multe ori la Taizé, pentru că m-am simţit atras de această viaţă monastică, de această comunitate. Am intrat în comunitate în anul 1974. De atunci sunt membru al acestei comunităţi, iar fratele Roger mi-a încredinţat misiunea de prior, ceea ce sunt şi acum.

- În ce context istoric apare comunitatea de la Taizé?
Era anul 1940, când fratele Roger a venit la Taizé, a cumpărat o casă pentru a începe viaţa unei comunităţi. Războiul deja începuse, Franţa era ocupată pe jumătate de Germania, iar localitatea Taizé nu era departe de frontieră. Atunci fratele Roger a spus: "Creştinii trebuie să înceapă să se reconcilieze, creştinii în Europa trebuie să se străduiască pentru pace". În acest context de război mondial a apărut comunitatea din Taizé, iar, după opinia fratelui Roger, creştinii trebuie să fie uniţi pentru ca evanghelia pe care o propun să fie credibilă.

- Cum este organizată comunitatea dv.? Există o regulă scrisă? Vă consideraţi călugări ca toţi ceilalţi?
Da, noi suntem o comunitate monastică. Fratele Roger a scris o regulă care se bazează pe marile reguli ale tradiţiei monastice scrise de mari părinţi ai Bisericii. Avem o profesiune pentru toată viaţa, facem voturi perpetue, după un noviciat, însă noi venim din diferite Biserici, ceea ce este specificul nostru.

- Cum se face că aparţineţi diferitelor Biserici sau comunităţi ecleziale?
Prin aceasta vrem să anticipăm unitatea între toţi cei botezaţi. Chiar dacă rămânem în Biserici diferite, vrem să trăim unitatea pentru care s-a rugat Isus. E adevărat că atunci când fratele Roger venea dintr-o lume protestantă, trăind o viaţă monastică de acest gen, era ceva cu totul nou după reforma din secolul al XVI-lea. Aşa ceva nu mai existase în lumea protestantă. Fratele Roger a voit numaidecât o comunitate ecumenică.

- Am observat că în fiecare an aveţi o întâlnire cu Sfântul Părinte. Fraţii necatolici se simt legaţi de Biserica Catolică?
Pentru fraţii catolici era mai greu la început, dar totul a devenit posibil după Conciliul Vatican II. La început erau doar fraţi protestanţi. Prin anii '60-'70, primii catolici au devenit membri ai comunităţii. Atunci fratele Roger a spus: "Noi vrem să primim toţi Euharistia catolică pentru a merge la aceeaşi masă euharistică şi nu vrem să rămânem separaţi unii de alţii". În anul 1972 am primit acordul episcopului catolic din acel timp ca toţi fraţii să se poată împărtăşi la Liturghia catolică. Pe de altă parte, Euharistia înseamnă comuniune, iar noi vrem să fim în comuniune cu episcopul Romei.

- Cum se face cunoscută Comunitatea din Taizé şi programul de acolo?
Sunt tinerii care vin acolo, se întorc acasă şi îşi prezintă experienţa, iar apoi îşi aduc alţi prieteni la Taizé. De asemenea, noi călătorim foarte mult în lume pentru a vizita Bisericile. În Europa Centrală şi de Est şi chiar în România, deja prin anii 1970, adică destul de devreme, fraţii au fost în vizită (e adevărat în mod clandestin). În aceste vizite s-a luat legătura şi cu Bisericile ortodoxe din România.

- Care este esenţa mesajului de la Taizé?
Desigur, primul lucru este reconcilierea. Isus a spus: "Când mergi la altar să-ţi duci darul tău şi acolo îţi vei aminti că fratele tău are ceva împotriva ta..., mergi mai întâi şi împacă-te". Noi considerăm că împăcarea este o mare prioritate. Pot să vă spun că noi primim foarte mulţi tineri, iar tinerii de azi au multe întrebări existenţiale: Care este sensul vieţii mele? Cum e posibil în lumea noastră modernă de azi să mai crezi în Dumnezeu? Aşadar, încrederea în Dumnezeu, acesta este mesajul principal. Mai spunem că o încredere existenţială este posibilă în lumea noastră modernă.

- Fiecare pelerinaj pe care îl faceţi are ceva specific. Care ar fi specificul pelerinajul pe care îl realizaţi în România?
Două lucruri sunt specifice aici la dvs. Mai întâi, sunt impresionat de mulţi credincioşi în ambele Biserici, Catolică şi Ortodoxă, foarte adânc înrădăcinaţi în tradiţie, ceea ce este o mare valoare. Însă, pentru tineri, este pericolul schimbării şi pierderii acestei valori din cauza modernităţii care oferă alte modele, alte valori. Apoi, viaţa materială schimbă mult în rău viaţa tinerilor. Tinerii trebuie să înveţe, să muncească, să plece uneori la distanţă, uneori poate trebuie să îşi întreţină familia... După aceea, mobilitatea şi migraţia au devenit foarte larg răspândite şi astfel este mare pericolul de a pierde această înrădăcinare şi păstrare a tradiţiei profunde. Aici, în România, putem spune că observăm şi admirăm aceste tradiţii ale credinţei, în Biserica Catolică şi în Biserica Ortodoxă. Al doilea aspect specific este că, în România, creştinii catolici şi ortodocşi sunt foarte apropiaţi, chiar împreună îşi trăiesc viaţa lor de credinţă. La Iaşi, văd cele două catedrale, catolică şi ortodoxă, că sunt chiar vecine, foarte apropiate. Sunt multe legături frumoase şi noi vrem să le încurajăm, pentru că observăm comorile preţioase pe care ambele Biserici le-au păstrat în decursul istoriei: o mare fidelitate faţă de sfinţii părinţi ai Bisericii. Trebuie să recunoaştem că în Europa, sfinţii părinţi au adus viaţa monastică. Sperăm că România este locul cel mai potrivit pentru schimbul de daruri dintre cele două tradiţii şi Biserici, latină şi răsăriteană.

- La sfârşit v-aş ruga să adresaţi un mesaj cititorilor noştri.
În calitate de creştini, trebuie să credem din ce în ce mai mult şi mai profund că iubirea lui Dumnezeu este mereu cu noi, iar Fecioara Maria este un semn vizibil al iubirii lui Dumnezeu, iubire care nu ne va părăsi niciodată. E nevoie de mult curaj pentru a mărturisi în ziua de azi, unei societăţi în permanentă schimbare, marea iubire a lui Dumnezeu.

A consemnat pr. Iosif Dorcu