S-a născut la 21 octombrie 1906 la Horleşti, judeţul Iaşi, şi a studiat în Seminariile "Sfântul Iosif" din Iaşi şi "Sfântul Duh" din Bucureşti, precum şi în Colegiul "Brignole-Sale" din Genova, Italia. A fost sfinţit preot la 21 mai 1932 la Genova, iar după venirea în ţară a activat în parohiile: Iaşi, Grozeşti, Dărmăneşti şi Rădăuţi. În perioadele 1946-1948 şi 1956-1967 a deţinut funcţia de rector al Seminarului "Sfântul Iosif" din Iaşi.
La 24 august 1948 a fost arestat în urma unui denunţ oficial adresat Postului de Jandarmi Bucium de profesorul I. State, reprezentantul guvernului comunist în Comisia pentru Preluarea Bunurilor Seminarului "Sfântul Iosif". În respectivul denunţ, rectorul A. Trifaş era acuzat de a fi sustras şi ascuns de la inventariere - în urma aplicării prevederilor decretelor 175 şi 176 din 3-4 august 1948 privind reforma comunistă a învăţământului superior, confiscarea şi naţionalizarea bunurilor şcolilor confesionale - "una maşină de stropit via, două găleţi roşii, una găleată de zinc albă şi două bucăţi de lanţ în lungime de 6-7 metri".
Pe durata arestului preventiv la Penitenciarul Galata, pr. A. Trifaş a fost anchetat de procurori şi trimis în judecata Curţii de Apel Iaşi pentru "crima de sustragere de obiecte de la inventarierea din patrimoniul statului".
Prin decizia nr. 32A din 14 decembrie 1948, Secţia Penală a Curţii de Apel Iaşi l-a condamnat pe pr. A. Trifaş la trei ani de închisoare corecţională şi confiscarea averii. Textul deciziei de condamnare este o mostră de proces-farsă, deoarece declaraţiile tuturor celor 11 martori audiaţi la proces au fost favorabile inculpatului!
La 22 ianuarie 1949, Curtea Supremă de Casaţie şi Justiţie a respins recursul acestuia, iar pr. A. Trifaş a fost internat la Penitenciarul Galata. După câteva luni a fost preluat de ofiţeri de la Securitatea din Iaşi şi depus în arestul central din Bd. Copou, nr. 3 ("Casa Conachi"). Motivul era acela că pr. A. Trifaş fusese inclus într-un lot de nouă persoane anchetate în legătură cu evadarea prizonierului german Wili Seife. După lungi şi chinuitoare interogatorii, pr. A. Trifaş a fost deferit Tribunalului Militar Iaşi, la 29 octombrie 1949, sub învinuirea de "delict de găzduire a unui prizonier de război". La 15 decembrie acelaşi an, Tribunalul Militar Iaşi l-a condamnat pe pr. A. Trifaş la un an de închisoare corecţională, iar în numele celui condamnat, avocatul C. Dimitriu a solicitat contopirea celor două pedepse, propunere acceptată de Tribunal. De altfel, pe durata desfăşurării procesului, avocatul C. Dimitriu demonstrase că probele de culpabilitate în cazul preoţilor Trifaş, Nestmann, Gabor şi Matei erau "îndoielnice".
În ziua de 24 decembrie 1949, pr. A. Trifaş a fost transferat de la Penitenciarul Galata la celebra închisoare comunistă de la Aiud pentru executarea restului pedepsei, iar după eliberare a activat la Grozeşti-Oituz şi la Seminarul "Sfântul Iosif".
"Bolnav de ciroză hepatică - scria pr. prof. dr. Anton Despinescu - în urma detenţiei şi a stresului psihic ulterior, moare la Iaşi la 29 februarie 1968. Este înmormântat în cimitirul Horleşti, satul natal".
Preotul mărturisitor A. Trifaş a fost primul în seria arestărilor politice din deceniile V şi VI ale secolului trecut, cărora le-au căzut victime zeci de preoţi în anii grei de prigoană împotriva Bisericii Catolice din România.
