"S-a arătat bunătatea şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu mântuitorul nostru" (Tit 3,4).
În fiecare an, solemnitatea Naşterii Domnului nostru Isus Cristos, în Liturghiile de noapte şi din zori, ne oferă, ca lectură a doua, fragmente scurte din scrisoarea sfântului apostol Paul către ucenicul şi colaboratorul său Tit.
Apostolul, care a primit evanghelia "prin revelaţia lui Isus Cristos" (Gal 1,12), este pe deplin conştient că întruparea şi jertfa răscumpărătoare a lui Isus sunt "harul lui Dumnezeu care s-a arătat ca mântuitor pentru toţi oamenii, învăţându-ne să respingem nelegiuirea şi poftele lumeşti, ca să trăim în veacul de acum cu înţelepciune, cu dreptate şi cu evlavie" (Tit 2,11-12).
Viaţa creştinului, care preţuieşte cu grijă acest har, este o aşteptare temeinică a "speranţei fericite şi a arătării gloriei marelui Dumnezeu şi a Mântuitorului nostru Isus Cristos" (v. 13). Toţi aceia care trăiesc aşa, formează poporul lui Dumnezeu, Biserica lui Cristos, "un popor numai al său, plin de zel pentru fapte bune" (v. 14).
Apostolul subliniază, în capitolul al treilea al scrisorii, temeiul trinitar al vieţii creştine, în nemărginita îndurare a lui Dumnezeu, care "ne-a mântuit prin baia renaşterii şi a reînnoirii Duhului Sfânt pe care l-a revărsat din belşug asupra noastră, prin Isus Cristos" (Tit 3,5-6).
Astfel îndreptăţiţi, devenim în speranţă moştenitori ai vieţii veşnice. "Doamne, Dumnezeule atotputernic, care ne copleşeşti cu noua lumină a cuvântului întrupat, fă să transpară în faptele noastre taina credinţei care ne luminează sufletele, prin Cristos Domnul nostru. Amin" (Rugăciune a Crăciunului).
