- Ne-au scris de sărbători: Elena Percă (Traian, NT), Trandafira Rufă şi fam. Niculescu (Constanţa), pr. Dominic Hîrja (Bucureşti), Congregaţia Inimii lui Isus (Odorheiu Secuiesc), Surorile "Slujitoarele Săracilor" (Piatra Neamţ), Mănăstirea Benedictină "Maica Unităţii" (Piatra Neamţ). Vă mulţumim!

- Petru Blaj (Săbăoani). Suferinţa care ne este hărăzită tuturor, fie că suntem preoţi, persoane consacrate sau laici este doar o fărâmă din suferinţa Mântuitorului nostru care s-a săvârşit pe cruce, în chinuri cumplite, pentru păcatele noastre. De aceea, în loc să ne întrebăm de ce suferă omul, ar fi mai bine să ne asumăm această suferinţă şi să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru că, prin ea, reuşim să-l urmăm pe drumul Calvarului a cărui finalitate este bucuria învierii.

- Petru Susan (Băluşeşti). Veţi primi răspuns în numărul viitor.

- A. (Horgeşti). Suntem alături de dv. şi de soţul dv. care a suferit atât de mult. Vă încredinţăm Mântuitorului nostru ca el să vă aline în durere şi să vă dea tăria de a merge mai departe cu bucuria şi speranţa că aceste suferinţe vă vor apropia mai mult de Dumnezeu care a suferit infinit mai mult pentru noi toţi. Vă mulţumim, de asemenea, şi pentru urări şi vă dorim numai bucurii, pace şi fericire.

- M. (Sf. Gheorghe). "Mama mea locuieşte în comuna Ploscuţeni, jud. Vrancea. Suntem catolici. Mama mi-a cumpărat un calendar de la Parohia Catolică din Ploscuţeni. Problema este că acest calendar "Antonian" (căci aşa se cheamă) este pentru "creştinii-catolici şi greco-catolici". Când eram copil sunt sigură că acest calendar nu s-ar fi vândut la această parohie. Mă întreb de ce Biserica Catolică se ocupă cu aşa ceva. Dacă aş fi vrut să-mi cumpăr un calendar de acest gen l-aş fi găsit la o tarabă de ziare, nicidecum la parohie. Vă mulţumesc!"

Ne pare rău, dar nu am înţeles exact problema ridicată de dv. Încercăm să venim cu câteva precizări. În caz că veţi avea nelămuriri, vă rugăm să ni le comunicaţi. 1) De la Parohia Ploscuţeni avem informaţii că erau în vânzare mai multe tipuri de calendare, printre care era şi calendarul clasic de perete alături de acela la care faceţi referinţă. Oamenii au ales să cumpere unul sau altul... 2) Biserica Catolică e formată în România din Biserica Romano-Catolică, Biserica Greco-Catolică şi Biserica Armeană de Rit Catolic. Calendarul la care faceţi referinţă a fost tipărit pentru romano-catolici şi greco-catolici. Un asemenea calendar, cu siguranţă, nu-l puteţi găsi la chioşcul de ziare. 3) Aveţi dreptate că atunci când eraţi mică nu puteaţi găsi calendarul cu pricina, pentru că era interzisă în general tipărirea materialelor religioase. 4) Dacă s-a produs o greşeală în alegerea calendarului se poate schimba în acelaşi loc de unde a fost cumpărat. Vă mulţumim pentru că ne-aţi scris!

- Robert Adam (Bahna, jud. Bacău). "Prin intermediul revistei "Lumina creştinului" a cărui cititor sunt, vreau să transmit Preasfinţitului Petru Gherghel multă sănătate şi mulţi ani la cârma Diecezei de Iaşi cu ocazia împlinirii a 30 de ani de păstorire. Cu multă bucurie îmi aduc aminte de acea zi de februarie 1978 când lucram la biserica din sat şi a venit pr. Petru Mareş aducând vestea că a fost numit administrator apostolic al Diecezei de Iaşi un coleg de-al său. Şi tot atunci mi-a spus: "Hai Robert, să tragem tare şi la toamnă de hram să-l invităm pe Monseniorul să ne sfinţească biserica", ceea ce s-a şi realizat atunci, şi cred că a fost prima biserica sfinţită de Sfinţia sa în calitate de administrator apostolic".

Vă mulţumim pentru cele împărtăşite!

- Pr. Iosif Agiurgioaei (Câmpulung Moldovenesc). "Deşi a activat în anii regimului comunist din România, domnul Emil Bodnăraş nu a uitat să dea dovadă de multă înţelepciune şi mărinimie, când este vorba despre apărarea drepturilor anumitor persoane sau comunităţi. În sprijinul acestei afirmaţii voi povesti un episod întâmplat în acea perioadă, episod pe care mi l-a destăinuit unchiul meu, preotul Mihai Agiurgioaei, care a activat în ultimii 17 ani ai vieţii sale în Parohia Bijghir, unde a fost şi înmormântat în anul 1986. Sosise în vizită la Bucureşti o doamnă demnitară de stat, venită tocmai din India. Cred, că era catolică, sau, în orice caz, filocatolică. S-a dat un dineu în onoarea oaspeţilor. Printre cei invitaţi, se aflau şi domnul Emil Bodnăraş şi episcopul Petru Pleşca de la Iaşi. Când s-a ajuns la momentul discuţiilor mai de amploare, doamna a avut ocazia să poarte un dialog cu episcopul Pleşca, de faţă fiind şi domnul Bodnăraş. Doamna respectivă s-a interesat de situaţia Bisericii Romano-Catolice din ţară şi în special din Moldova. Episcopul a răspuns că lucrurile ar merge ele cât de cât bine, dar există o problemă foarte grea. Seminariştii din Dieceza de Iaşi sunt nevoiţi să bată drumul tocmai până la Alba-Iulia, unde funcţiona singurul seminar romano-catolic rămas deschis în toată ţara. Deci tu român, în ţara ta, să te vezi emarginat şi trimis acolo, unde se vorbeşte altă limbă, şi unde nu este locul tău. Incredibil, dar adevărat! Auzind această poveste, doamna s-a arătat dispusă, nici mai mult, nici mai puţin, decât să ofere fonduri pentru construirea unui seminar în Dieceza de Iaşi. Mulţumind, episcopul a spus că nu este necesar un astfel de efort, deoarece există deja clădirea seminarului din Iaşi, clădire care este ocupată de către studenţii de la Facultatea de Medicină. Atunci a intervenit domnul Bodnăraş şi a promis că, în cel mai scurt timp, clădirea va fi evacuată şi seminarul va funcţiona acolo, unde îi este locul, adică la Iaşi, pe Copou. Nici nu a ajuns episcopul acasă şi problema era deja rezolvată. A fost de ajuns un telefon al domnului Bodnăraş şi totul s-a pus în mişcare. În câteva ore, mediciniştii au prididit să-şi care bagajele şi lucrurile, ce le aparţineau, lăsând clădirea liberă. Din acel moment s-a putut redeschide seminarul din Iaşi şi s-a revenit la normal. Seminariştii moldoveni s-au întors acasă la ei. Iată cât bine poate face un om, atunci când vrea să ajute o cauză dreaptă. Pentru aceasta merită toată recunoştinţa noastră".

Am redat cele notate de Sfinţia voastră pentru a nu se pierde. Totuşi pentru a face lumină într-o asemenea poveste ne-am adresat domnului Dănuţ Doboş care lucrează în Departamentul de Cercetare Istorică al Diecezei de Iaşi. Iată răspunsul: "În ceea ce priveşte gestul lui E. Bodnăraş cu privire la retrocedarea clădirii Seminarului "Sfântul Iosif", acesta trebuie apreciat şi nimic mai mult. Să nu uităm că era vorba de o restituire de proprietate furată tot de comunişti în anul 1948. Emil Bodnăraş a fost un dezertor din Armata Română, fugit la sovietici şi întors în ţară în anul 1944 ca unealtă a sovieticilor. În calitate de Ministru al Forţelor Armate este implicat în epurarea Armatei Române şi în arestarea generalilor şi ofiţerilor, mulţi murind în temniţele comuniste. De asemenea, în calitate de membru al Biroului Politic al P.M.R. (P.C.R.) a răspuns direct de problema religioasă în România supervizând toate arestările de preoţi şi de episcopi. Este mânjit cu sângele martirilor Bisericii, iar implicarea sa în moartea arhiepiscopului Alexandru Cisar este probată în revista "Pro memoria", nr. 5/2006. A fost colaborator apropiat al lui Gheorghe Gheorghiu Dej şi de întregul clan comunist, vinovat de sute de mii de morţi în anii grei ai prigoanei comuniste. A-i mulţumi lui E. Bodnăraş este sinonim cu ipoteticul gest al unui deţinut politic care-i mulţumeşte la eliberare torţionarului său!".

- Silviu Genes (Bucureşti). "Acum câteva luni vă ceream să-mi daţi şi mie o adresă prin care să pot să iau legătura cu cei care strâng semnături pentru salvarea catedralei "Sfântul Iosif" din Bucureşti. Am intrat fără să vreau pe o ştire sau poate n-a fost aşa, poate că Dumnezeu m-a îndrumat să văd vestea foarte încurajatoare. Cu toate că sunt ortodox, mă bucur împreună cu dv. pentru această victorie... Am să mă opresc cu mesajul meu acum, nu înainte de a vă ura: Cristos a înviat!"

Cu siguranţă că ne bucurăm şi noi de decizia dată de Curtea din Piteşti de oprire a lucrărilor clădirii de lângă catedrala "Sfântul Iosif". Însă mai este de lucru până se va ajunge la o sentinţă definitivă pe fondul problemei. Vă mulţumim pentru sprijin, rugăciune şi pentru gândul bun. Cel care se ocupă de problemă acum este pr. Francisc Doboş: e-mail: [email protected].