Născut la 25 ianuarie 1919 la Cernăuţi, a studiat la Seminarul şi Academia Teologică "Sfântul Iosif" din Iaşi (1930-1939) şi Pontificium Athenaeum Urbanum de Propaganda Fide din Roma (1939-1943).
A fost sfinţit preot la Roma la 21 decembrie 1942, iar după întoarcerea în ţară a activat la Şcoala de Fete "Sfântul Iosif" din Bucureşti (1944), Parohia Valea-Seacă (1944-1945), Seminarul şi Academia Teologică "Sfântul Duh" (1945-1946), Seminarul şi Academia Teologică "Sfântul Iosif" (1946-1948), Parohia Vatra Dornei (1948-1949). La 15 august 1949 a fost arestat de Securitate şi inclus într-un lot de nouă persoane, din care făceau parte şi preoţii Anton Trifaş, Vasile Gabor şi Dumitru Matei, anchetaţi în legătură cu evadarea în 1945 din lagărul de lângă Universitatea "Cuza Vodă" din Iaşi a prizonierului german Willi Seife. Timp de doi ani acesta din urmă a stat ascuns la Tg. Sascut (jud. Putna) şi Bozieni (jud. Roman), iar în primăvara anului 1947 a fost găzduit timp de 30 de zile în clădirea Seminarului ieşean din strada Colonel Langa. Pe durata şederii în clădirea Seminarului, Willi Seife a fost vizitat de câteva ori de pr. Leopold Nestmann, cu care a purtat discuţii de natură "sufletească".
Ancheta penală a fost coordonată de ofiţerii ieşeni Lică Caufman şi Octav Blehan.
La 24 septembrie 1949, Parchetul Tribunalului Militar Iaşi a emis mandatul de deţinere nr. 1945 pentru deţinutul politic nr. 46 - pr. Leopold Nestmann, aflat în Penitenciarul Galata.
La 29 octombrie acelaşi an, procurorul militar Tudor Dumitru a întocmit "Referatul introductiv", care menţiona faptul că în anul 1947 Willi Seife plecase la Timişoara, la o mănăstire de maici, cu o recomandare şi ajutor bănesc primite de la pr. Leopold Nestmann. În scurt timp, Willi Seife a trecut graniţa ajungând în cele din urmă în Germania, în zona controlată de francezi.
Prin Ordinul 836, Parchetul Tribunalului Militar Iaşi l-a trimis pe pr. Leopold Nestmann în judecată, iar preşedintele completului de judecată a respins cererea de eliberare pe durata anchetei inculpatului Leopold Nestmann. Printre motivele invocate de avocat era şi acela că probele de culpabilitate erau "îndoielnice" şi că se spera într-o achitare a clientului său.
La 15 decembrie 1949, preşedintele Tribunalului Militar Iaşi, Gheorghe Cosmescu, l-a condamnat prin sentinţa nr. 1580 pe pr. Leopold Nestmann, pentru delictul de "favorizarea infractorului", la opt luni de închisoare corecţională şi să plătească 2.000 de lei cheltuieli de judecată.
A fost eliberat în jurul datei de 15 aprilie 1950, activând ulterior în parohiile Vatra Dornei (1950-1951), Faraoani (1951), Roman (1952-1953), Barticeşti (1952), Institutul Teologic Romano-Catolic din Alba-Iulia (1953-1956), Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi (1956-1958), Gherăeşti (1958-1959) şi Barticeşti (1959-1966).
Pr. Leopold Nestmann a plecat definitiv din România, activând ulterior la Berchtesgaden (1966-1968), Roma (1968-1970), Arzbach şi Steinefrenz (Germania). După pensionare (1988), s-a stabilit la Altötting (Germania) unde moare, în urma unui incident tragic, la 17 martie 1992.
Potrivit mărturiilor pr. Florian Müller şi pr. Anton Despinescu, pr. Leopold Nestmann a fost arestat a doua oară în anul 1957, acest aspect urmând a fi elucidat de noi cercetări în arhivele fostei Securităţi.
