A încheiat călătoria sa pământească, în ziua de 14 martie, în locuinţa sa din Rocca di Papa (Roma), la vârsta de 88 de ani, Chiara Lubich, fondatoarea Mişcării Focolarelor. Cu o zi înainte a cerut să se întoarcă acasă de la Policlinica Gemelli, unde fusese internată timp de o lună.

Funeraliile au avut loc marţi, 18 martie, în bazilica "Sfântul Paul din afara Zidurilor". Liturghia a fost prezidată de card. Tarcisio Bertone. Au participat alţi 16 cardinali, peste 40 de episcopi, sute de preoţi şi zeci de mii de credincioşi.

Card. Bertone a dat citire mesajului trimis de papa Benedict al XVI-lea în care o defineşte pe Chiara ca "femeie de neclintită credinţă" şi "mesageră de speranţă şi de pace".

Chiara Lubich s-a născut la Trento, la 22 ianuarie 1920. În timpul fascismului a trăit ani de sărăcie: tatăl, socialist, îşi pierde locul de muncă din cauza ideilor sale. Numele ei de botez este Silvia, dar îşi va lua numele de Clara (Chiara), fascinată de radicalitatea evanghelică a sfintei Clara din Assisi (1193-1253). Participând, în anul 1939, la Loreto la un curs pentru tineri din Acţiunea Catolică, în sanctuarul unde este păstrată, conform tradiţiei, căsuţa din Nazaret, intuieşte care va fi vocaţia ei: o reproducere a familiei din Nazaret, o nouă vocaţie în Biserică, "focolarul" (oamenii din Trento i-au dat numele de "focolar", adică locul în casă care încălzeşte şi dă lumină). La 20 de ani, predă în şcolile elementare şi începe cursurile de filozofie la Universitatea din Veneţia. În timpul Celui de-al II-lea Război Mondial, văzând cum totul se prăbuşeşte, înţelege că numai Dumnezeu rămâne: Dumnezeu care este iubire. Viaţa ei se transformă. Răspunde la iubirea sa alegându-l ca unicul tot: era 7 decembrie 1943 şi Chiara avea 23 de ani. Spiritualitatea sa a fost urmată de persoane de orice vârstă, categorie, vocaţie şi cultură.

Chiara a dat început unor mişcări specifice pentru a acţiona în domeniul social şi în Biserică. Pagina ecumenică a mişcării se deschide în anul 1961, timp în care papa Ioan al XXIII-lea pune unitatea creştinilor printre primele scopuri ale Conciliului Vatican II. A fost prima femeie creştină care a expus experienţa ei spirituală, în anul 1981, într-un templu la Tokyo în faţa a 10.000 de budişti, iar în anul 1997, în Thailanda în faţa călugăriţelor şi călugărilor budişti. În acelaşi an, a mers în istorica moschee "Malcom X" din Harlem în New York, în faţa a 3.000 de musulmani afro-americani. Urmează apoi dialoguri cu evreii şi cu lumea hindusă. Prin anii '90 dă viaţă proiectului economiei de comuniune, iar în anul 1996 mişcării politice pentru unitate.

Mişcarea Focolarelor, în aproximativ 60 de ani, a ajuns la o răspândire mondială (182 de ţări) de peste două milioane de aderenţi. Deşi o realitate unică, prin diferitele categorii de persoane care o compun - familii, tineri, preoţi, călugări şi călugăriţe din diferite institute de viaţă consacrată, şi episcopi -, asemenea unui fluviu care se varsă în mare prin mai multe braţe, mişcarea cuprinde 18 branşe dintre care şase mişcări mai ample: Familii Noi, Umanitate Nouă, Mişcare Parohială, Mişcare Diecezană, Tineri pentru o Lume Unită, Copii pentru Unitate şi multiple realizări între care Proiectul pentru o Economie de Comuniune în care sunt angajate peste 750 de întreprinderi, 26 citadele de mărturie, editură, publicaţii în diferite limbi, peste 1.000 de opere şi activităţi sociale.