Cardinalul Jean-Marie Lustiger, arhiepiscop emerit de Paris, a trecut la cele veşnice duminică, 5 august, într-o clinică din capitala Franţei, la vârsta de 80 de ani. Înmormântarea a avut loc la 10 august, în catedrala "Notre Dame" din Paris.

A rămas în memoria contemporanilor ca un martor curajos al credinţei, un promotor al dialogului interreligios. Evreu convertit la catolicism la vârsta de 14 ani, devenit cardinal, a condus timp de 24 de ani Dieceza de Paris. A fost şi un prieten al românilor. "Dintre vizitele făcute în România, subliniază Radio Vatican, amintim doar prezenţa sa benefică în capitală, la catedrala "Sfântul Iosif", în momentele de cumpănă pentru ţară şi Biserică, în toiul evenimentelor tulburi de la sfârşitul anului 1989 şi începutul anului 1990".

Un apropiat al papei Ioan Paul al II-lea, cardinalul Lustiger a lucrat pentru promovarea relaţiilor fraterne între creştini şi evrei: el însuşi se definea ca fiind fiu al Vechiului şi al Noului Testament. A fost preocupat de tineri, acordându-le o grijă specială. A fost, de asemenea, preocupat de angajarea misionară a credincioşilor şi de formarea preoţilor şi a laicilor. A căutat să arate mereu rolul benefic al creştinismului în societatea franceză. În anul 1981 a fondat Radio "Notre-Dame", iar în anul 1999 prima televiziune catolică, KTO. În numele preoţilor victime ale terorii a refuzat, în anul 1989, să participe la sărbătoarea bicentenarului Revoluţiei Franceze.

S-a născut la Paris, la 17 septembrie 1926, din părinţi comercianţi evrei, primind la naştere numele Aaron. A frecventat Liceul "Montaigne" din Paris. Aici intră în contact cu Vechiul Testament şi cu Evangheliile printr-un profesor de pian. Descoperă creştinismul în anul 1937, cu ocazia unei călătorii în Germania, la o familie. Războiul îi face pe părinţi să se refugieze la Orléans. Aici are loc actul decisiv al vieţii lui Aaron: convertirea. În timpul Săptămânii Sfinte, în catedrala din Orléans, simte dorinţa de a deveni catolic. Era ziua de 25 august 1940 când a fost botezat, luându-şi numele Jean-Marie.

La sfârşitul anului 1940, când sunt promulgate primele legi antiiudaice, tânărul Lustiger se ascunde împreună cu sora sa la Orléans. Mama şi-a găsit sfârşitul în anul 1943, în lagărul de concentrare de la Auschwitz. Vreme de mulţi ani, tatăl său Charles a refuzat să accepte noua credinţă a fiului.

Jean-Marie se prezintă în anul 1946 la Seminarul călugărilor carmeliţi din Paris cerând să devină preot. Obţine licenţa în teologie la Institutul Catolic din Paris şi în litere şi filozofie la Sorbona. A fost hirotonit preot la Paris în ziua de 17 aprilie 1954, la vârsta de 28 de ani.

Devine spiritual al studenţilor de la Sorbona şi de la alte şcoli. Carisma sa va atrage mulţi studenţi, profesori, ingineri, înalţi funcţionari. În anul 1969 este numit paroh la biserica "Sfântul Ioan de Chantal" din Paris.

La 10 noiembrie 1979, papa Ioan Paul al II-lea l-a numit episcop de Orléans. La 31 ianuarie 1981, acelaşi Ioan Paul al II-lea l-a numit arhiepiscop de Paris, iar apoi cardinal la 2 februarie 1983. A fost arhiepiscop al Parisului până la 11 februarie 2005. Adversar deschis al rasismului şi antisemitismului, autor a numeroase lucrări religioase, cardinalul Lustiger a fost ales în iunie 1995 membru al Academiei Franceze.

A decedat după o boală îndelungată. La 12 octombrie 2006, cardinalul însuşi a scris preoţilor şi diaconilor din Dieceza de Paris, anunţându-i că este sub tratament din cauza unei "boli grave". La 10 februarie l-a întâlnit pentru ultima dată pe papa Benedict al XVI-lea în timpul unei audienţe în Vatican.

Într-o telegramă semnată personal, papa Benedict al XVI-lea şi-a exprimat profunda durere pentru moartea cardinalului, pe care l-a descris ca un om al credinţei şi al dialogului, care "şi-a dedicat timpul în mod generos relaţiilor fraterne dintre creştini".