"Dragi tineri, aş vrea să vă invit să "îndrăzniţi iubirea", adică să nu doriţi pentru viaţa voastră nimic mai puţin decât o iubire puternică şi frumoasă, capabilă să facă întreaga existenţă o realizare fericită a dăruirii de voi înşivă lui Dumnezeu şi fraţilor, imitându-l pe cel care prin iubire a învins pentru totdeauna ura şi moartea". Acesta este un fragment din Mesajul Sfântul Părinte papa Benedict al XVI-lea pentru Ziua Mondială a Tineretului din anul acesta. În Mesajul său, papa Benedict al XVI-lea lansează o întrebare: "Este posibil să iubeşti?" după care, într-un mod simplu şi profund, demonstrează că acest lucru este posibil.
Vă mărturisesc că scriu aceste rânduri în ziua de 14 februarie, aşa-numita Zi a Îndrăgostiţilor. Am discutat în această zi cu mulţi adolescenţi şi tineri despre ce înseamnă "a iubi". Mi-am dat seama de două lucruri, care nu sunt noi, dar care merită să fie specificate. În primul rând, se poate observa că în rândul tinerilor există o mare sete de iubire adevărată. În al doilea rând, se sesizează dezorientarea tinerilor în ceea ce priveşte dragostea, afectivitatea şi sexualitatea. Ştim foarte bine că mulţi dintre copiii, adolescenţii şi tinerii din ţara noastră trăiesc fără unul sau chiar ambii părinţi, care sunt departe de ei, iar asta determină o carenţă afectivă deosebită. Cunoaştem influenţa mass-media, care devine din ce în ce mai mult un "educator-surogat", prin faptul că propagă mesaje, oferă "modele" şi formează stiluri de viaţă, care generează frică şi nesiguranţă. În acest context tinerii sunt cei care au cea mai mare nevoie de iubire, dar şi cei care au o capacitate enormă de a iubi şi de a se dărui. Ce înseamnă pentru ei acest lucru? Redau mai jos cuvintele unora dintre ei, numele fiind fictive, deoarece aceasta a fost dorinţa lor.
Tinerii ştiu că iubirea înseamnă... multe lucruri. "A iubi înseamnă a dărui toată bunătatea celorlalţi; înseamnă a suferi, a trăi, a muri, a te detaşa, a asculta, a respecta" (Ana, 17 ani). Înainte de toate, iubirea face ca persoanele să se întâlnească şi de aceea "... înseamnă a împărtăşi, a dărui, a respecta, a-l accepta pe celălalt aşa cum este el, cu defecte şi calităţi" (Georgiana, 18 ani). În modul acesta persoanele se apropie, deoarece "... iubirea înseamnă a pătrunde, prin fapte şi gesturi, în sufletul unei persoane ce înseamnă mai mult decât mine" (Andrei, 18 ani). Atunci când două persoane, bărbat şi femeie, ţin tot mai mult unul la altul "... simţi că iubeşti şi că eşti iubit, că dăruieşti şi că primeşti. Atunci două persoane care se iubesc devin un tot, ele se completează una pe cealaltă. A iubi înseamnă... îmbrăţişarea sufletului celuilalt. În iubire orice lucru material nu are nici o valoare, în schimb, orice gest de iubire, oricât de mic, are cea mai mare valoare. Atunci pentru o lume întreagă eşti cineva, iar pentru cineva eşti o lume întreagă" (Cecilia, 19 ani). Iubirea nu ar fi adevărată dacă nu ar fi aproape şi de cel care suferă, tocmai pentru că "a iubi înseamnă a cugeta la suferinţa aproapelui, ca apoi bunătatea noastră să fie alinarea durerii" (Edi, 19 ani). Iubirea care face să se nască dăruirea "înseamnă a accepta ca Dumnezeu să lucreze, prin tine, în lume şi a face binele fără a aştepta răsplata" (Adriana, 19 ani). Şi totuşi iubirea are ceva inefabil, greu de înţeles, greu de trăit, "... este un mister, pe care mulţi nu l-au descoperit, este un dar de la Dumnezeu, care aproape nimeni nu ştie să-l exprime, să-l ofere cu adevărat" (Loredana, 18 ani).
Tinerii ştiu, aşadar, să vorbească despre iubire, doresc să trăiască în adevărata iubire, însă au mare nevoie să li se arate această cale. Biserica doreşte să-i conştientizeze că Dumnezeu are un plan de iubire cu fiecare tânăr, pe care acesta trebuie să facă efortul de a-l descoperi, eliberându-se de prejudecata conform căreia credinţa pune limite bucuriei iubirii sau că împiedică de a gusta fericirea pe care fiecare om o caută în iubire. Aşadar, se merită să îndrăzneşti să iubeşti!
