Dacă aţi înviat împreună cu Cristos, râvniţi la cele de sus, unde Cristos şade de-a dreapta lui Dumnezeu..., căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă acum cu Cristos, în Dumnezeu (Col 3,1-3).
În solemnitatea Sfintelor Paşti, sărbătoarea sărbătorilor, creştinii salută cu entuziasm învierea lui Isus Cristos, temelie a credinţei.
Entuziasmul este justificat prin faptul că, pe parcursul Postului Mare, ascultând îndemnul la convertire, l-au îndeplinit, printr-o spovadă bună, rugăciune ferventă şi fapte de iubire creştinească faţă de aproapele. În acelaşi timp, şi-au împrospătat credinţa în evanghelie.
În noaptea sfântă a Paştelui, în lumina lui Cristos, şi-au reînnoit promisiunile de la Botez, lepădându-se de Satana, de faptele lui, hotărâţi a-l urma pe Isus Cristos, ca nişte ucenici fideli.
Salutându-l pe dumnezeiescul Mântuitor care a murit şi a înviat, creştinii exprimă de fapt moartea şi învierea lor: au murit pentru păcat şi au înviat la viaţa harului.
Importantă este continuarea. În acest sens, se poate aprecia observaţia sfântului apostol Paul, făcută creştinilor din Colose, prin scrisoarea din care am citat sub titlul acestui articol. Cei care se bucură sincer de învierea lui Cristos, îl asigură că, ajutaţi de harul său, au înviat şi ei. Ca atare, vor avea mereu în vedere lucrurile de sus, pe care Fiul Tatălui le-a arătat şi le-a îndeplinit. Trăind mereu în unire cu Cristos: calea, adevărul şi viaţa, când Cristos se va arăta, şi voi vă veţi arăta, împreună cu el, plini de slavă (Col 3,4).
Preacurata regină a cerului, care s-a bucurat nespus de mult de învierea Fiului său, la care apelăm, salutând-o în toată luna mai, să se roage ca bucuria noastră să fie deplină.
