"În Biblie găseşti de toate...", se exprima cineva, dând impresia că se întoarce de la cumpărături. "Am citit în Biblie că...", sună de multe ori formula de introducere a celor care vor să treacă drept cunoscători sau măcar familiarizaţi cu textele sacre. Pe de altă parte, fel de fel de indivizi îşi îmbracă afirmaţiile proprii în veşmânt scripturistic "demitizând" şi propunând noi viziuni. Iar cel mai instrumentalizat şi inflaţionat cuvânt, în zilele noastre, este "fericirea" promisă celor care intră în sfera lor de influenţă. Şi culmea e că obţin cu uşurinţă audienţă, fie din cauza curiozităţii celor care prind totul din zbor ca bun de digerat, fie pentru că nu există ordine, logică şi claritate în cunoaşterea şi trăirea credinţei. De parcă orice referire la Scriptură sau la Cristos ar fi suficientă pentru a fi şi corectă, ca să nu spun şi folositoare.
Iată de ce cardinalul Paul Poupard sublinia foarte bine cum stau lucrurile, într-un interviu despre new age: "Referirea la Cristos rămâne foarte vagă. El ar fi o forţă nouă, o altă energie care într-o zi se va întoarce sub o nouă înfăţişare. De fapt, pentru ei, era Peştilor ar fi fost inaugurată cu venirea lui Cristos, cea a Vărsătorului ar trebui să vadă venirea "noului Cristos"", superior celui dintâi. Între timp ar trebui să se descopere capacităţile spirituale ale fiecărui om. La asta se reduce concepţia lor despre Cristos. Nimic despre viaţa lui Isus; nici o referire la moartea şi învierea lui. Nimic de evanghelie, revelaţie, întrupare. După anumiţi teologi, Cristosul celor din new age seamănă a Anticrist. Are înfăţişare de Cristos, apare ca Cristos, dar este opusul esenţial al credinţei creştine în Cristos, Mântuitorul omului".
Apoi, nu întâmplător Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea a scris prima sa carte ca papă tocmai despre Isus Cristos. Cei care se grăbesc să gândească cum că nu aduce nimic nou ar trebui să ia aminte măcar la aceste cuvinte, cu care îşi prezintă autorul lucrarea: "Eu sunt convins şi sper ca şi cititorul să-şi dea seama că această imagine este mult mai logică din punct de vedere istoric şi mult mai de înţeles decât reconstruirile cu care a trebuit să ne confruntăm în ultimele decenii". Cine caută noutăţi peste tot şi curiozităţi în Biblie s-a făcut de mult duşmanul esenţialului şi ignoră faptul că numai mesajul divin este cel care contează. De notat: Isus Cristos nu s-a asemănat pe sine însuşi cu marile personalităţi ale istoriei; a făcut-o însă cu un profet ca Iona din care nu rămâne la urma urmei decât mesajul. Îndărătnic de la bun început, ranchiunos în finalul misiunii sale, acest Iona nu are nimic bun de imitat în el. Şi totuşi se poate vorbi de un adevărat sindrom Iona în cazul tuturor acelora care înţeleg în cele din urmă că, vrând-nevrând, importat este să te pui în slujba mesajului. Or tocmai asta evidenţiază Scriptura.
