- Iosif Iacob (Roman). Vă mulţumim pentru gândurile frumoase pe care ni le-aţi trimis cu privire la cele zece porunci ale lui Dumnezeu. Un lucru trebuie ştiut că în lupta cu păcatul nu suntem singuri, ci Domnul ne stă alături şi ne sprijină.
- Gheorghe Farcaş (Roman). "De mult doream sa vă scriu, dar am tot amânat. Hotărârea de a vă scrie a venit după o călătorie de trei luni la copiii mei care s-au stabilit în Italia. De scris tot ce am văzut şi auzit e mult, dar o fac concis. Mai întâi, nu ca o laudă, vă spun că în trei luni cât am stat în Italia într-o singură zi am lipsit de la sfânta Liturghie. Duminica, atunci când se putea, mergeam la biserica "Beato Pelegrino" din Padova unde se celebrează Liturghia în limba română la ora 11.00 de pr. Ioan Jicmon. Aici am participat la sfânta Liturghie din noaptea şi ziua de Crăciun şi în ziua de Anul Nou. Am rămas impresionat de felul în care s-a celebrat sfânta Liturghie, predica şi încheierea. A fost extraordinar, vocaţie de mare valoare, motiv pentru care biserica era neîncăpătoare. Având ocazia să-mi vizitez copiii, am dorit să merg şi la Vatican, unde la ora 12.00 am ascultat rugăciunea Sfântului Părinte şi cum ne-a binecuvântat pe toţi. Ce mai, am văzut ceea ce n-a văzut neam de neamul meu. Pentru aceasta am mulţumit şi-i voi mulţumi bunului Dumnezeu şi Maicii Domnului cât timp voi mai trăi. Mă rog şi pe mai departe pentru copii şi nepoţi ca Domnul să-i ţină sănătoşi şi în credinţă faţă de Biserica sa".
Ne bucurăm şi noi împreună cu dv. pentru că aţi avut ocazia să vizitaţi Italia. Îi felicităm pe copiii dv. că s-au gândit să vă umple inima de bucurie. Sperăm să mai primim scrisori cu un conţinut asemănător cu al dv.
- Mihai Marcuş (Ciucani, BC). "La împlinirea unui an de când s-a început transmiterea sfintei Liturghii de postul Radio Iaşi doresc să-i felicit pe toţi. Prin bunăvoinţa d-lui Nicolae Tomescu ni s-a acordat şi nouă, credincioşilor catolici din Moldova, această oră atât de potrivită, de la 8.00 la 9.00, prilej de a ne întâlni cu Domnul pe calea undelor prin minunaţii noştri preoţi. Felicitări încă o dată şi vă asigurăm de rugăciunea noastră".
Vă mulţumim pentru gândurile trimise!
- Ioan Crişu (Pădureni, BC). ""Trimite, Doamne, Duhul tău ca să reînnoiască faţa pământului", acesta a fost mesajul pelerinajului de la Baraţi care a început în ajunul Rusaliilor şi s-a încheiat în ziua de Rusalii. Cum poţi să participi la o aşa mare ceremonie fără să scrii măcar câteva rânduri? A fost ceva care nu ai ocazia să vezi oricând, o frumuseţe de nedescris. Oriunde priveai vedeai lumini şi din toate colţurile se auzea refrenul Ave Maria. De puţine ori ne este dat să vedem o aşa frumuseţe şi să facem rugăciuni cu un aşa număr mare de pelerini. Eu îi mulţumesc bunului Dumnezeu că m-a învrednicit să pot participa la o aşa ceremonie".
Scrisoarea dv. a venit la momentul potrivit deoarece se apropie pelerinajul de la Cacica. Aceia care nu au participat niciodată la un astfel de pelerina o pot face la 15 august la sanctuarul de la Cacica. Aşteptăm scrisori din partea pelerinilor în care să ne scrie ceea ce au trăit în timpul pelerinajului şi ceea ce este şi mai importat dacă au lăsat ca harul lui Dumnezeu să lucreze în ei.
- A. (Paşcani). Rebusul dv., deşi are un conţinut frumos, nu respectă normele de 15% puncte negre. Careul are foarte multe puncte alăturate pe acelaşi rând şi pe aceeaşi coloană. Mai încercaţi!
- Ioan Cojan (Traian). "În revista din luna mai am citit articolul intitulat "Anul 2006: 24 de misionari ucişi". De fiecare dată când citesc relatări despre misionari martirizaţi îmi amintesc cu tristeţe de perioada întunecată a regimului comunist ateu din ţara noastră când s-au petrecut asemenea evenimente dureroase, când episcopi, preoţi, intelectuali, tineri şi bătrâni au fost arestaţi şi condamnaţi pe nedrept la ani grei de închisoare. Mă rog ca Domnul să ne ferească pe viitor de o aşa tragedie".
"Sângele martirilor, spunea Tertulian, este sămânţa noilor creştini". Din sângele martirilor noştri a încolţit sămânţa vocaţiilor la sfânta preoţie, la viaţa consacrată, la a avea familii cu adevărat creştine. Sfântul Părinte în mesajul pentru Cea de-a LXXXI-a Zi Mondială a Misiunilor care va avea loc în ziua de 21 octombrie scrie: "Să-i mulţumim Domnului pentru roadele îmbelşugate obţinute de această cooperare misionară în Africa şi în alte regiuni ale pământului. Cete de preoţi, după ce au părăsit comunităţile de origine, şi-au pus energiile lor apostolice în slujba comunităţilor abia născute pe atunci, în zone de sărăcie şi în curs de dezvoltare. Între ei există mulţi martiri care, la mărturia cuvântului şi la dăruirea apostolică, au unit sacrificiul vieţii. Nici nu-i putem uita pe mulţii călugări, călugăriţe şi laici voluntari care, împreună cu preoţii, s-au străduit pentru a răspândi evanghelia până la marginile lumii. Ziua Mondială a Misiunilor să fie ocazie pentru a-i aminti în rugăciune pe aceşti fraţi şi surori în credinţă şi pe cei care continuă să se străduiască în vastul domeniu misionar".
- A. (Bacău). "Aş fi interesat, dacă se poate, de câteva explicaţii pe scurt la următoarele probleme: 1. Forma rotundă a sfintei anafore, 2. Purtarea tichiei rotunde de către episcopi, 3. Apariţia băncilor în biserici".
1. În centrul celebrării Euharistiei se află pâinea şi vinul care, prin cuvintele lui Cristos rostite la momentul prefacerii şi prin invocarea Duhului Sfânt, devin trupul şi sângele lui Isus. Din momentul Cinei celei de taină şi până în ziua de astăzi, forma ostiei a cunoscut mai multe transformări. Cu siguranţă Cristos a folosit, conform tradiţiei evreieşti, pâine azimă, mai mare ca dimensiuni decât ostia de astăzi. Nu forma contează, dar faptul că Isus e prezent în acea particulă consacrată. 2. Purtarea tichiei (ţuchet, chipă) de către episcop a fost relaţionată încă de la început de purtarea mitrei, ca semn distinctiv al episcopilor începând cu secolul IV. 3. La începuturile Bisericii nu existau biserici, catedrale şi cu atât mai puţin bănci. Întâlnirile destinate celebrărilor liturgice se desfăşurau în casele unor creştini. După edictul din Milano, dat de împăratul Constantin în anul 313, se oferă creştinilor libertate de cult ceea ce oferă un spaţiu amplu construirii de biserici, mai apoi catedrale. Introducerea băncilor în biserică s-a făcut de-abia după sec. al XIII-lea, motivat de crearea cadrului de a asculta mai bine cuvântul lui Dumnezeu.
- Gianina Pemzeş (Ştefan cel Mare). "Ziua de 26 mai va fi întipărită în fiecare suflet de creştin al parohiei noastre. Cu mic cu mare am participat la marele eveniment al consacrării altarului din biserica parohială. Stropii de sudoare căzuţi de pe frunţile obosite şi brăzdate de trecerea timpului şi de vitregiile vieţii sunt răsplătiţi din plin de binecuvântarea lui Dumnezeu cât şi de prezenţa celor doi episcopi ai diecezei noastre. Copii, tineri, bătrâni mulţumesc bunului Dumnezeu pentru prilejul pe care l-au avut de a trăi o astfel de bucurie".
În ultimele numere ale revistei s-a menţionat evenimentul la care faceţi referinţă. Apreciem mult că ne-aţi informat cu exactitate cu privire la ceea ce s-a petrecut în acele zile de har. Sfinţirea unei biserici, consacrarea unui altar, sfinţirea unei grote etc. reprezintă o împlinire pentru acea comunitate, o nouă ocazie de a face sărbătoare şi de a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru harurile pe care le revarsă asupra oamenilor.
- Petru Blaj (Săbăoani). "Am trăit un moment emoţionant căci a doua zi de Rusalii s-a sfinţit grota din curtea bisericii "Regina Sfântului Rozariu". Biserica se află la 100 m în faţa casei mele... I-am avut pe ambii episcopi în mijlocul nostru. Au participat mulţi credincioşi pentru că au venit şi din satele vecine... În ziua de Rusalii s-a citit la prima lectură din Faptele Apostolilor 2,1-11 că toţi oamenii îi înţelegeau pe ucenici şi se enumeră acolo că erau veniţi din toate părţile: "Parţi, mezi, elamiţi şi locuitori din Mesopotamia, Iudeea şi Capadocia, de pe ţărmul Mării Negre, din Asia, din Frigia, din Pamfilia, din Egipt şi din Libia, care e aproape de Cirene, cretani şi arabi, romani în trecere, iudei din naştere şi iudei convertiţi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu". Întrebarea mea este cu ce au ajuns de la o aşa mare distanţă dacă pe timpul acela nu erau nici trenuri, nici maşini şi nici avioane?".
Cu ocazia sărbătorilor principale evreii răspândiţi printre popoarele enumerate în textul pe care îl citaţi veneau în pelerinaj. Pentecoste (a cincizecea zi) este a treia dintre sărbătorile importante ale Vechiului Testament. Evreii sărbătoreau alianţa de pe Sinai. Ca atare veneau de peste tot la Ierusalim ca să se închine lui Dumnezeu. Pe timpul lui Isus oamenii aveau ca mijloc de transport animalele de povară: cămila, măgarul etc. În plus textul ne mai descoperă un lucru. Dacă se studiază neamurile enumerate se constată că sunt aşezate în cercuri concentrice începând de la cele mai apropiate de Ierusalim şi până la cele mai depărtate. Este un ecou a ceea ce Isus spusese: "Aşa este scris: Cristos trebuia să pătimească, să învie din morţi a treia zi şi să se propovăduiască în numele lui pocăinţa spre iertarea păcatelor, la toate neamurile, începând de la Ierusalim" (Lc 24,46-47).
