Întâlnirea de la Pompei începută sâmbătă, 28 aprilie, a adunat foarte mulţi tineri. Întâlnirea a oferit momente de reflecţie, mărturie, muzică şi spectacol. Trimisul redacţiei centrale de la Radio Vatican a mers printre oaspeţii acestei ediţii şi a întâlnit pe actriţa italiană Claudia Koll, care a răspuns la o serie de întrebări.

- Cum a fost perioada adolescenţei?
După ce am primit Mirul, am încetat să mai frecventez Biserica şi, într-un anumit fel, m-a atras lumea. Am început să trăiesc aşa cum trăiesc multe persoane care merg la Biserică, dar nu ştiu ce înseamnă acest lucru. Voiam cu orice preţ să fiu actriţă, iar lumea spectacolului m-a folosit. Lumea se foloseşte de noi când este în joc mai ales slăbiciunea noastră, mai mult, ne loveşte chiar acolo unde suntem mai slabi: în dorinţa noastră de iubire. Din cauza setei mele de iubire, m-am lăsat implicată în aventuri greşite. Cu forţa setei de iubire, care era şi sete de adevăr, am început să studiez bine dramaturgia; voiam să fiu autentică, să încerc emoţii tari. Dorinţa de iubire sinceră şi de adevăr sunt dorinţele inimii fiecăruia dintre noi, dar am ajuns să fac alegeri greşite pentru că nimeni nu mă învăţase să trăiesc.

- Care era atunci starea sufletească?
Neliniştită, eram mereu nemulţumită, nu simţeam nici o satisfacţie adevărată, căutam întotdeauna ceva mai mult. Nimeni nu mă învăţase fidelitatea şi prin urmare nu eram fidelă, nu ştiam să gestionez iubirea, nu ştiam să iubesc.

- Ce anume v-a condus spre cel care este "calea, adevărul şi viaţa"?
Am descoperit că Domnul mă ajuta în pofida condiţiei mele de mare păcătoasă. Deşi făcusem cu adevărat multe păcate, deşi rănisem mult inima lui Dumnezeu, am simţit că el, cu toate acestea, în momentul în care eu aveam nevoie şi îi ceream ajutorul, îmi venea în ajutor.

- Ce spune astăzi despre sine Claudia Koll?
Este un semn al milostivirii lui Dumnezeu, al acestei mari iubiri pe care Domnul o are faţă de fiecare dintre noi. Simt că trebuie să cânt în veci laudele lui Dumnezeu, care este un Dumnezeu-iubire şi pe care l-am simţit efectiv aproape în suferinţă. Prin urmare, mă simt obligată să spun tinerilor că trebuie să-l caute pe Domnul, să nu se prefacă: problema există. Pe Dumnezeu trebuie să-l căutăm cu adevărat din toată inima, apoi, el se arată celui care are o dorinţă sinceră, celui care caută adevărul. Trebuie să trăim adevărul în propria viaţă pentru că lumea aceasta ne împinge să fim ipocriţi, să nu avem curajul adevărului, ne împinge la compromisuri. Şi în cele din urmă, aceste lucruri ne ucid lăuntric, întunecă lumina, ne răpesc energiile.
Trebuie să căutăm iubirea adevărată, dar cum putem găsi iubirea adevărată? Trebuie să-l căutăm mai întâi pe Dumnezeu, să ne punem sub ocrotirea lui şi apoi toate celelalte îşi găsesc locul lor, pentru că Domnul, încet, încet, face lucruri minunate în viaţa fiecăruia dintre noi.

- Ce frază, ce slogan aţi indica tinerilor de astăzi?
"Isuse, mă încred în tine!". Să aibă încredere în îndurarea lui Dumnezeu, în ajutorul său, în iubirea lui care acoperă orice păcat. Să aibă încredere în sprijinul lui Dumnezeu. Noi suntem slabi, iar forţa noastră este Cristos!