S-a încheiat, la Vicenza (Italia) şi în alte localităţi din zonă, Festivalul biblic, o întâlnire promovată de dieceza locală. Experţi biblişti şi teologi s-au alternat, în perioada 30 mai - 2 iunie, pentru a vorbi despre "Timpurile Bibliei", conform titlului ediţiei 2007. Radio Vatican a intervievat pe unul dintre protagoniştii festivalului, Mons. Gianfranco Ravasi, biblist, prefectul Bibliotecii Ambroziene din Milano.

- Vorbiţi-ne mai întâi despre căile preferenţiale prin care Biblia intră azi în viaţa persoanelor.
Este puţin paradoxal, însă trebuie să spunem că prima rămâne în mod absolut lectura ce a fost făcută în catedrală cu antologie anul acesta, cu şase texte privind tema timpului tocmai pentru că, poate, punctul de plecare fundamental este întotdeauna reîntoarcerea la cuvânt. O ştim şi pentru alte capodopere. Apoi este o întreagă gradare, un succes adecvat temei, actualitatea ofertei înseşi a întrupării acestui cuvânt. Şi acesta este un alt element în mod sigur pozitiv, de elogiat.

- Era încă de la începutul acestui festival intenţia de a se adresa tuturor. Cu cei care nu cred, cu necreştinii, care este spaţiul pentru Sfintele Scripturi?
Trebuie să spunem imediat că aceasta este o angajare ce trebuie încercat a o continua şi a o face să înflorească în cadrul altor comunităţi. Cu alte cuvinte, ne dăm seama tot mai mult că Biblia, ca steaua polară, a fost punctul de referinţă vreme de secole pentru cultura occidentului. Cine reuşeşte să înţeleagă cu adevărat în mod deplin arta occidentală fără a avea în mână textul biblic? Iconografia biblică a fost dominantă. Biblia, cum spunea Marc Chagall, a fost pentru artă alfabetul colorat al speranţei în care şi-au înmuiat pensulele pictorii, însă este şi pentru filozofie, este şi pentru etică, morală. Decalogul răsună cu toată forţa sa timp de secole. Cred deci că această sferă a Bibliei este sfera Bibliei care iese în întâmpinarea lumii laice, agnostice. Este un parcurs de făcut pentru că ajută şi laicul şi agnosticul, cel puţin în baza a două dimensiuni. Pe de o parte, îl face să regăsească semnificaţia culturii sale, cultura pe care o are în urma sa, o cultură glorioasă precum cea a occidentului. Pe de altă parte, îi permite şi să reuşească, poate, să-şi pună încă întrebări, întrucât Biblia, în ultimă analiză, pune marile întrebări ce nu sunt doar marile întrebări ale credinţei care cu siguranţă sunt cele fundamentale, ci sunt şi marile întrebări pur şi simplu ale bărbaţilor şi femeilor.