Se împlinesc aproape o sută de ani de când, în fiecare an, la iniţiativa lui Paul Wattson (în 1908), creştinii se adună în cadrul unor celebrări speciale, în rugăciune, pentru ca, orientaţi spre unica speranţă Cristos, să găsească drumul spre o reală şi autentică unitate.
Drumul spre unitate
Bogăţia întâlnirilor din acest an este conturată şi de vizita papei din perioada 28 noiembrie - 1 decembrie 2006 în Turcia, când, la 30 noiembrie, în biserica patriarhală "Sf. Andrei", alături de patriarhul ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu I, s-a semnat o declaraţie comună.
Pe plan local, în ţară şi în Dieceza de Iaşi (la Iaşi, Oneşti, Bacău, Roman etc.), vor avea loc întâlniri de rugăciune între credincioşii catolici şi ortodocşi. În toate bisericile catolice se vor face rugăciuni speciale pentru unitate.
Textul de referinţă pentru Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor din acest an (18-25 ianuarie), este preluat din Evanghelia după Marcu: "Pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească" (7,37).
Pentru acest timp, în care parcurgem împreună acelaşi drum spre unitate, sunt propuse două teme, două invitaţii, adresate Bisericilor şi creştinilor deopotrivă. Pe de o parte trebuie să ne rugăm pentru unitatea creştinilor şi să ne angajăm împreună pentru realizarea acestei unităţi. Pe de altă parte este necesar să ne unim forţele pentru a reacţiona şi răspunde la suferinţele oamenilor din jurul nostru. Aceste două responsabilităţi sunt profund legate una de alta. Amândouă au legătură cu puterea de vindecare ce aparţine trupului lui Cristos, şi, tocmai din acest motiv, textul principal ales pentru Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor din acest an este o parabolă despre vindecare.
Vestea cea bună proclamată în Evanghelia după Marcu (7,37) are mai multe dimensiuni. Ca în numeroasele pasaje din evanghelie, această povestire a unei vindecări ne face să avem prezent şi să înţelegem răspunsul plin de solicitudine al Domnului în faţa suferinţei şi a slăbiciunii umane, şi reprezintă o mărturie elocventă a milostivirii divine. Prin faptul că redă acestui om auzul şi capacitatea de a vorbi, Isus face vizibilă pentru noi toţi puterea şi dorinţa lui Dumnezeu de a mântui fiecare om. Ca trup al lui Cristos, şi noi suntem chemaţi să fim uniţi în îndeplinirea misiunii sale, dar mai ales să fim în slujba celor care suferă şi sunt în nevoie.
Pregătirea materialului de rugăciune pentru această săptămână s-a realizat în cadrul unui grup multinaţional numit de către Comisia pentru Credinţă şi Constituţie a Consiliului Ecumenic al Bisericilor şi de către Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor. Grupul s-a întâlnit la Château de Faverges, în Haute-Savoie (Franţa). Proiectul iniţial a fost pregătit de un grup ecumenic format din preoţi, pastori şi laici din Umlazi-Bhekithemba şi provine din experienţa comunităţilor creştine din regiunea Umlazi, în apropiere de Durban, în Africa de Sud. Sunt texte care reflectă preocupările şi experienţele unui popor copleşit de imense suferinţe care constituie provocări extreme: rasismul, şomajul şi sărăcia, cea mai mare dificultate cu care se confruntă populaţia acestor comunităţi fiind totuşi SIDA.
