Privind copiii
Un festival de film despre drepturile copilului, "Privind copiii", s-a desfăşurat la Iaşi în perioada 4-6 decembrie 2006.
UNICEF şi Asociaţia Signis România au desfăşurat un proiect care promovează drepturile copilului prin film. Obiectivele acestui proiect au fost acelea de a promova cunoaşterea drepturilor copilului prin intermediul celei de a şaptea arte, de a stimula cooperarea în domeniul educaţiei, între cineaşti, asistenţi sociali şi psihologi, de a oferi unor copii defavorizaţi sau marginalizaţi oportunitatea de a se exprima prin intermediul fotografiei şi a producţiilor video şi de a face cunoscută viziunea lor asupra drepturilor copilului atât publicului larg cât şi factorilor de decizie din societate, de a informa şi sensibiliza comunitatea asupra problemelor cu care se confruntă copiii defavorizaţi şi, nu în ultimul rând, de a oferi publicului larg o modalitate de a înţelege problematica drepturilor copilului, prin dezbaterile unor filme de calitate.
Organizator local a fost Centrul Diecezan Caritas Iaşi, în parteneriat cu Casa de Cultură "Mihai Ursachi" şi Primăria Municipiului Iaşi. Lista invitaţilor a cuprins personalităţi din domeniul universitar, religios, social şi media, intenţia fiind abordarea subiectelor din filme din punctul de vedere al realizării lor, al mesajului pe care l-au transmis şi al experienţei de care dispuneau participanţii.
La deschidere au participat PS Petru Gherghel, pr. Egidiu Condac, director general CD Caritas Iaşi, pr. Wilhelm Dancă, rector al Institutului Teologic Romano-Catolic "Sf. Iosif", Anca Berlogea, preşedinte Signis România, prof. univ. Popa Cojocaru, Fundaţia Holt (care a transmis mesajul UNICEF), un reprezentant al DGASPC Iaşi.
Dezbaterile care au urmat primei proiecţii, "Copiii din Beslan" (Trofeul pentru Drepturile Copilului oferit de Signis şi UNICEF), au scos în lumină, prin moderarea făcută de pr. Wilhelm Dancă, o întrebare care a marcat toate cele trei zile ale festivalului, născută din replica unui copil din film, victimă a catastrofei din Beslan: "Când eram acolo, eu nu credeam în Dumnezeu. Credeam în Armata Roşie care mă va salva". Întrebarea părintelui era - dacă pentru un creştin e mai mult sau mai puţin greu în mijlocul unei suferinţe atroce, cât de greu trebuie să fie pentru omul care nu crede în Dumnezeu? Aceeaşi problematică am întâlnit-o prezentată dintr-o altă perspectivă de către dna conf. univ. Daniela Şoitu în filmul Lilja 4-ever, un film despre traficul de persoane.
În seara aceleiaşi zile a festivalului am beneficiat şi de prezenţa a doi documentarişti ieşeni, Dana Petrea şi Tutus Ceia, care mai mult decât observaţii de natură profesională asupra documentarelor proiectate (Living Rights), ne-au împărtăşit din experienţa lor şi uneori din compromisurile pe care trebuie să le facă orice jurnalist, documentarist în istorisirea adevărului despre un grup minoritar. În experienţa lor, aplicând la realitatea românească, a fost vorba despre minoritatea romilor.
Un moment provocator s-a desfăşurat în cea de-a doua zi a festivalului, când prof. univ. Gabriela Irimescu a reuşit să declanşeze o dispută aprinsă între studenţii de la Psihologie şi cei de la Sociologie, în urma vizionării unui film de ficţiune, Ça commence aujourd?hui.
În ultima zi a festivalului a fost prezent şi PS Petru Gherghel împărţind daruri copiilor care au participat la atelierele din vară "Un minut de adolescenţă" (şi ale căror filmuleţe le-am vizionat), altor copii beneficiari ai proiectelor Caritas şi copiilor de la Corul "Luceafărul" şi Academia Show (prof. Anca Apetroaiei, Cosmina Ţărnă şi Ligia Cosoi), care au creat o atmosferă plăcută prin cântecele şi dansurile oferite.
