"Voi spune fraţilor mei numele tău, Doamne; în mijlocul adunării te voi lăuda" (Ps 21,24).
"Slăviţi pe Domnul împreună cu mine şi să înălţăm numele lui împreună!" (Ps 33,3).
"Vestesc dreptatea ta în adunarea cea mare..., vestesc fidelitatea şi mântuirea ta; nu am ascuns îndurarea şi adevărul tău" (Ps 39,10-11).

Trăim într-o lume a prescurtărilor de tot felul. De câtva timp, de când chestiunea aderării europene a României a devenit o preocupare politică majoră, sintagma Uniunea Europeană (UE) s-a rostit mereu, până când, începând cu 1 ianuarie, a devenit realitate. Revelionul s-a transformat într-o sărbătorire euforică a evenimentului.

Informarea populară, adeseori tendenţioasă, a dat naştere multor suspiciuni. Va fi mai bine sau nu? Vom trăi şi vom vedea! Aş adăuga: Cum vom trăi şi ce vom făuri, aceea vom vedea!

Spunând acestea, am în vedere condiţia oamenilor de creaturi deosebite, dependente de Creator. Nu sunt de neglijat nicidecum rădăcinile creştine ale Europei, creatoare de valori perene. Poporul român se mândreşte cu vechimea şi patrimoniul său creştin pe care îl are mereu la loc de cinste.

Papa Ioan Paul al II-lea, de fericită amintire, a urmărit îndeaproape fenomenul integrării europene, insistând ca principiile creştine să fie avute în vedere la alcătuirea constituţiei uniunii. Cântul său de lebădă, reevanghelizarea, constituie un ecou deloc neglijabil, întreţinut şi de actualul papă Benedict al XVI-lea, pentru un viitor mai luminos, dorit de toţi. Iar acest viitor aparţine atotputernicului şi milostivului Dumnezeu care vrea să-l dea copiilor săi ascultători, dispuşi să-l recunoască, să-i mulţumească, să-l iubească mai presus de toate, în armonia iubirii faţă de semeni, împlinindu-i voinţa sfântă, manifestată lumii îndeosebi prin trimisul său, Domnul nostru, Isus Cristos.

Meditând asupra adevăratei iubiri, teologul danez Soeren Kierkegaard scria: "Cum s-ar putea vorbi bine despre iubire dacă te-am uita pe tine, Dumnezeule al iubirii, din care izvorăşte orice iubire în cer şi pe pământ! Cel care iubeşte cu adevărat nu este ceea ce este decât pentru că este în tine, Duh al iubirii, care aminteşti celui credincios să iubească aşa cum este iubit, şi pe aproapele ca pe sine însuşi".

Aceasta ar putea fi perspectiva luminoasă a Uniunii Europene, binecuvântate de Dumnezeul iubire.

"Revarsă asupra noastră, Doamne, Duhul tău de iubire, pentru ca, susţinuţi de tine, să fim o singură inimă şi un singur suflet în slujirea ta. Prin Cristos Domnul nostru" (Rugăciune din Liturghia săptămânii a doua de peste an).