Colindă

Azi, din Fecioară s-a născut
Isus Mântuitorul
Şi sus pe cer luceşte-o stea,
Vestind la tot poporul.

Iar îngerii din cer i-aduc
Cântarea lor divină,
Şi magii şi păstorii vin
Şi-n faţa lui se-nchină.

El a venit din ceruri, jos
Spre a sfinţi pământul,
Să-mpace omul păcătos
Cu Dumnezeu Preasfântul.

Întreabă-te smerit acum
De împlineşti, creştine,
Ce Fiul Tatălui ceresc
Aşteaptă de la tine.

El vrea păcatele să-i spui
Cu lacrimi şi suspine,
Şi inima el ţi-ar umplea
De bucurii divine.

Primeşte-l azi în viaţa ta,
Căci astăzi e zi sfântă,
Din negura păcatului
Înalţă-te şi-l cântă.

Pr. Ioan Hornea

* * *

Lumina

Lumina a privit în jos
Şi a văzut tenebrele:
"Acolo vreau să merg", a spus lumina.

Pacea a privit în jos
Şi a văzut războiul:
"Acolo vreau să merg", a spus pacea.

Iubirea a privit în jos
Şi a văzut ura:
"Acolo vreau să merg", a spus iubirea.

Aşa a apărut lumina
şi a inundat pământul;
Aşa a apărut pacea
şi a oferit odihna;
Aşa a apărut iubirea
şi a purtat viaţa.

Giuseppe Pellegrino

* * *

Să-l adorăm pe Mesia!

Veniţi, îngeri sfinţi!
Veniţi cântând.
Veniţi cu toţii
Pe Isus preamărind
Prin dulce cântare!
Iată-l pe Mesia!
Păstorilor, plini de noroc
Care staţi aici să vegheaţi,
Nu vă fie teamă!
Auziţi voi cântarea?
Alergaţi şi adoraţi-l
Pe Isus cu mintea pioasă!
Iată-l pe Mesia!
Magii au sosit
Călăuziţi de stea
Şi cu daruri bogate
Au îngenuncheat pe pământ.
Foarte încântaţi ei îi adoră
Pe Mesia şi pe Fecioara Maria.

Lucrezia De Medici

* * *

Convergenţă

Cristal coborâtor din stele
Pe raze de lumini celeste
Străpunge formele rebele,
Purtând cu sine-o mare veste.

De are aripi sau nu are
Sau chip de înger fără faţă,
Cel ce în spectrul său apare
Lumină-mprăştie, măreaţă.

Spre punctul de-ntâlnire zboară
De mii de ani cătând orbeşte
Un plai de suflet, bunăoară,
În care harul înfloreşte.

Din prăvălire de coclauri
Şi văi umplute cu de toate
Se caţără în brânci, spre dealuri,
Ceva, în modu-n care poate.

E omenirea răsturnată,
Din când în când cercând salvare,
Dar apogeul niciodată
Să-l mai atingă şanse n-are.

O mână de-ajutor, divină,
I-ar prinde bine şi o speră,
Spre cel promis oftând: să vină!
Cu el să-nceap-o nouă eră!

Şi iată că-n răscruci de vreme,
Pentru-ntâlnirea planetară,
Sperat, după atâtea semne,
Începe soarele s-apară.

E Logosul din Trinitate,
Plăpând copil, dar plin de viaţă,
Ce omenirii, peste poate,
Har dăruieşte şi povaţă.