O "foarte mare bucurie": acesta este sentimentul cu care papa şi colaboratorii săi au primit joi, 19 iulie, ştirea eliberării părintelui Giancarlo Bossi, misionarul italian răpit în ziua de 10 iunie în Filipine.

După 39 de zile de la răpire, marcate de mare mâhnire şi îngrijorare, s-a ajuns, în sfârşit, la aşteptatul moment al punerii în libertate.

Giancarlo Bossi, aparţinând Institutului Pontifical Misiuni Externe (PIME), a fost răpit în insula Mindanao din Filipine. O bandă formată de circa zece oameni înarmaţi l-a sechestrat în satul de coastă Bulawan. Născut la Abbiategrasso în provincia Milano, în anul 1950, părintele misionar trăieşte în Filipine din anul 1980, fiind paroh al bisericii din Payao de două luni. Preotul a fost răpit duminică, 10 iunie, după ce a celebrat Liturghia. Este vorba de al treilea preot italian răpit în zonă în ultimii zece ani. El fusese în acea zonă cu ani în urmă ca prim asistent al parohiei şi apoi ca paroh când a construit casa parohială. Apoi a primit alte misiuni. De doar două luni era din nou acolo, pentru că dieceza ceruse Institutului PIME un preot. El s-a oferit voluntar.

Preotul a fost eliberat joi seara, 19 iulie, la circa 10 km de parohia sa, Payao, unde lucrează în mod obişnuit. Slăbit, încercat, era decis să se întoarcă repede la activitatea pastorală. Informat de diferitele iniţiative de solidaritate organizate pentru el şi de rugăciunea lui Benedict al XVI-lea, preotul, emoţionat, a mulţumit - de la microfonul postului Radio Vatican - Sfântului Părinte şi tuturor celor care s-au străduit să facă ceva pentru eliberarea lui.

Redacţia centrală a postului Radio Vatican l-a contactat telefonic pe pr. Bossi la Manila, unde, însoţit de pr. Gianni Sandalo, superiorul Institutului PIME din Filipine, a petrecut câteva zile de refacere:

- Cum vă simţiţi?
Mă simt bine. Am pierdut ceva din greutate, dar în rest totul este bine.

- Ce ne puteţi povesti despre aceste zile?
Este o experienţă pe care doresc să nu o facă nimeni, pentru că este foarte dură. Aş fi atent să recomand cuiva să nu facă experienţe similare. Pe de altă parte, încep să înţeleg treptat că aceasta te învaţă multe lucruri. Voi avea, prin urmare, timp, cred, în aceste luni, să meditez la ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. Nu am avut momente de descurajare, mulţumesc Domnului. Mă gândeam la experienţa pr. Giuseppe Pierantoni, răpit şi el şi apoi eliberat. Îmi ziceam că într-o zi voi fi eliberat şi eu.

- Exista un dialog cu răpitorii?
În toate zilele vorbeam de toate. Ei se rugau, mă rugam şi eu. Unele dintre întrebările pe care mi le puneau ei şi mi le puneam şi eu mie erau acestea: "Dar ne rugăm la acelaşi Dumnezeu sau este un Dumnezeu diferit, văzând că voi vă rugaţi cu puşca stând la dreapta şi eu, răpit, la stânga? Este acelaşi Dumnezeu care vrea toate acestea sau ce e? Au explicat şi motivul răpirii. Vor bani pentru a cumpăra arme, iar motivaţia răpirii este că eu sunt italian, deci nefiind filipinez, guvernul ar fi căutat pe toate căile eliberarea mea.

* * *

Filipine are circa 75.830.586 de creştini, dintr-un total de populaţie de aproximativ 84.538.000. De peste 30 de ani ţara este teatrul unei gherile secesioniste musulmane. În sudul ţării, unde au loc lupte în mod frecvent, s-au înregistrat numeroase atacuri împotriva creştinilor, din partea miliţiilor islamice. Specialiştii vorbesc despre gherile străine infiltrate în Filipine, ce încearcă să menţină starea de aspru conflict cu guvernul.

Desigur, sechestrarea părintelui italian readuce în prim plan dramatica situaţie a atâtor creştini, obiecte de sechestre şi agresiuni în multe regiuni ale planetei: Mauritania, Bangladesh, India, China, Sudan, Etiopia, Iran, Irak...