Toate sunt pentru voi, pentru ca, înmulţindu-se harul, să sporească aducerea de mulţumire, prin cât mai mulţi, spre gloria lui Dumnezeu (2Cor 4,15).
Cântaţi Domnului cântare nouă, că lucruri minunate a făcut Domnul (Ps 97,1).
Zicala "Recunoştinţa e floare rară" prea adeseori se adevereşte. Parcă îl auzim pe însuşi taumaturgul dumnezeiesc, Isus, după vindecarea celor zece leproşi din ţinuturile Samariei şi Galileii, dintre care numai unul îşi arată recunoştinţa: Oare nu s-au curăţat toţi zece? Unde sunt ceilalţi nouă? Nu s-a găsit cine să se întoarcă şi să-l preamărească pe Dumnezeu decât acest străin? (Lc 17,17-18).
Cerşetori cum suntem faţă de Dumnezeu, îl bombardăm mereu în necazurile prin care trecem. Milostivirea divină răspunde cu mărinimie. Mulţumindu-i, înseamnă o nouă cerere bine plăcută Tatălui ceresc, vădind încrederea totală a copilului faţă de Tatăl-iubire veşnică.
La celebrarea liturgică prin excelenţă, cea euharistică, slujitorul altarului, urmând a rosti prefaţa, cu braţele ridicate, privind pe credincioşii participanţi, le adresează îndemnul: "Să mulţumim Domnului Dumnezeului nostru!" Răspunsul urmează prompt: "Vrednic şi drept este!" Iar preotul continuă prin cuvintele adaptate celebrării, amintind motivele mulţumirii către Dumnezeu creatorul, răscumpărătorul şi susţinătorul, prin bunătatea sa fără margini.
Cum Euharistia înseamnă mulţumire, după exemplul lui Isus care, la Cina cea de taină, mulţumeşte pentru pâine şi pentru vin, pe care le transformă în trupul şi sângele său, suntem chemaţi să preţuim cum se cuvine jertfa sfintei Liturghii, drept darul cel mai mare pe care ni-l face mereu Fiul lui Dumnezeu, calea, adevărul şi viaţa adevărată, fericită şi veşnică. Mulţumim!
Întreaga lună noiembrie, ultima din anul liturgic, să fie o mulţumire conştientă pentru toate cele primite în 2006. Şi asta ca o captatio benevolentiae (asigurare a binecuvântării) pentru anul 2007.
