PS Petru Gherghel a consacrat altarul şi a sfinţit biserica "Fericitul Ieremia Valahul" din Roman, duminică, 29 octombrie.

A fost aleasă această zi deoarece în ziua de 30 octombrie 1983, pa-pa Ioan Paul al II-lea, de vie şi fericită amintire, în cadrul unei ceremonii solemne care a avut loc în Piaţa "Sfântul Petru" din Roma, l-a ridicat pe fratele Ieremia la cinstea altarelor declarându-l fericit. Mai mult, anul acesta s-au împlinit 450 de ani de la naşterea patronului acestei biserici.

Municipiul Roman are aproximativ 80.000 de locuitori, dintre care 10.741 sunt romano-catolici, până nu demult toţi formând Parohia "Sfânta Tereza a Pruncului Isus". Acum mai sunt încă trei parohii: în 1996 s-a înfiinţat Parohia "Inima Neprihănită a Mariei", care are biserica aproape finisată; la 1 august 1999, s-a înfiinţat Parohia "Fericitul Ieremia Valahul", cu biserica tocmai sfinţită; iar la 1 august 2004 s-a înfiinţat Parohia "Isus, Bunul Păstor", care are biserica în construcţie.

Dacă în prezent persoanele din Parohia "Fericitul Ieremia Valahul" se bucură de măreţia clădirii, de provocatorul chip al lui Cristos răstignit, postat pe faţada bisericii, care te întâmpină încă din stradă, de atât de realul şi pătrunzătorul chip al celui care este iubire crucificată ce tronează peste întreaga biserică, de mozaicurile fericitului Ieremia şi ale preasfintei Fecioare Maria, de vitraliile care îţi iau privirea prin claritatea, luminozitatea şi coloritul imaginilor care reprezintă scene din viaţa Mântuitorului, de mărimea şi echilibrul statuetelor, de spaţiul şi căldura din timpul iernii..., ele şi-au trăit şi hrănit credinţa într-o capelă scurtă, îngustă, joasă, dar devenită dragă. La 5 mai 2002, cu ocazia hramului comunităţii, pr. Ludovic Butnăraşu s-a bucurat împreună cu credincioşii de sfinţirea de către PS Aurel Percă a pietrei de temelie a bisericii. În martie 2003 s-a început construirea subsolului bisericii, iar în prima duminică din Adventul aceluiaşi an s-a celebrat aici prima sfântă Liturghie.

La 15 decembrie 2004 a fost numit un nou paroh al acestei comunităţi în persoana pr. Alois Moraru. Acesta împreună cu consiliul parohial au decis ca în aprilie 2005 să se continue lucrările. Ceea ce s-a şi întâmplat de fapt, plecând de la cota zero, de la nivelul solului. Printr-un efort susţinut au fost căutate şi găsite diferite soluţii pentru sursele de finanţare.

Cu ajutorul primit, biserica a ajuns să fie terminată. Este o biserică clasică, are 32 m lungime, 15,5 m lăţime, 14,5 m înălţimea interioară şi 39,5 m înălţimea turnului cu tot cu crucea din inox. Comunitatea are 482 de familii, dintre care 31 sunt în străinătate şi au dorit să rămână înscrise în această parohie. Inserând şi persoanele care sunt momentan în afara comunităţii la studiu sau la muncă, rezultă că parohia numără 1.578 de credincioşi.

Dincolo de toate acestea, la ceremonia de dedicare a bisericii şi de consacrare a altarului, preoţii prezenţi şi miile de credincioşi au avut prilejul de a-şi aminti că Biserica se află în aceia care cred şi primesc în ea darul credinţei, care pentru ei devine viaţă. Au înţeles că numai Biserica sacrament, ca realitate vie, ce se regăseşte, ce devine conştientă de sine în mod deosebit în acest spaţiu sacru, care este construcţia fizică, îi înalţă sufleteşte pe oameni, le oferă patrie şi speranţă, le oferă, mai exact, o patrie care este speranţă, cale spre viaţa veşnică.

Din cuvântul PS Petru Gherghel, cei care l-au ascultat în biserică, precum şi cei care l-au urmărit pe două ecrane mari lângă ea, au putut să-şi dea seama că Biserica nu trăieşte decât în noi, trăieşte din lupta pentru sfinţenie a celor ce nu sunt sfinţi, luptă care, bineînţeles, trăieşte din darul lui Dumnezeu, fără de care ea nu poate exista. Această luptă devine rodnică şi constructivă numai dacă este însufleţită de spiritul unei adevărate iubiri.