Timpul pelerinajului interior
Postul Mare este timpul "pelerinajului interior" spre "izvorul milostivirii", scrie papa Benedict al XVI-lea în primul său mesaj pentru Postul Mare 2006.
Mesajul, dat publicităţii la 31 ianuarie, a fost semnat la 29 septembrie 2005, având ca moto fraza din Evanghelia după sfântul Matei: "Isus, văzând mulţimile, i s-a făcut milă de ele" (Mt 9,36). Papa a ales ca temă a mesajului său "dezvoltarea integrală". Mesajul conţine şi un avertisment pentru creştinii care nu acordă importanţă nevoilor spirituale.
"Postul Mare este timpul privilegiat al pelerinajului interior spre cel care este izvorul milostivirii", scrie Benedict al XVI-lea. Papa actualizează versetul din Evanghelia după Matei şi afirmă: "Domnul ascultă şi astăzi strigătul mulţimilor înfometate de bucurie, de pace, de iubire". După ce aminteşte că răul are o limită, Sfântul Părinte evocă problema dezvoltării "integrale", subliniind compasiunea lui Cristos până la oferirea de sine însuşi: "Şi astăzi "privirea" emoţionată a lui Cristos nu încetează să se îndrepte spre oameni şi spre popoare. El îi priveşte ştiind că "planul" divin prevede chemarea lor la mântuire".
"Luminată de acest adevăr pascal, subliniază papa, Biserica ştie că, pentru a promova o dezvoltare deplină, este necesar ca "privirea" noastră îndreptată spre om să se măsoare după privirea lui Cristos".
În legătură cu aceasta, Benedict al XVI-lea îl citează pe Paul al VI-lea care "identifica în mod precis defecţiunile subdezvoltării ca o sustragere de umanitate".
"Ca antidot, Paul al VI-lea sugera nu numai "consideraţia mărită a demnităţii celorlalţi, orientarea spre spiritul de sărăcie, cooperarea la binele comun, voinţa de pace", ci şi "recunoaşterea din partea omului a valorilor supreme a lui Dumnezeu, care este izvorul şi sfârşitul lor"".
Papa ţine să sublinieze că "prima contribuţie pe care Biserica o oferă dezvoltării omului şi a popoarelor nu se reduce, în esenţă, la mijloace materiale sau la soluţii tehnice". Biserica, explică el, ajută la reducerea sărăciei prin "vestirea adevărului lui Cristos care educă mereu conştiinţele şi învaţă demnitatea autentică a persoanei şi a muncii".
Biserica încurajează rugăciunea, postul şi ajutorarea săracilor, acordând o atenţie constantă celor mai mari nevoi ale celor care suferă. Şi cea mai mare nevoie, subliniază papa, este "găsirea lui Dumnezeu în chipul milostiv al lui Cristos".
Iniţiativele asumate de persoanele individuale şi de organizaţiile creştine pentru reducerea sărăciei ajută la a arăta "o adevărată grijă umanitară" ce decurge din acceptarea mesajului evanghelic. Biserica, de asemenea, caută să ajute săracii în mod sistematic, cerând "celui care are responsabilităţi politice şi are în mâini frâiele puterii economice şi financiare să promoveze o dezvoltare bazată pe respectarea demnităţii oricărui om".
În orice implicare politică, Biserica trebuie să fie atentă să îşi amintească scopul ei primar, scrie papa. El recunoaşte că au avut loc frecvent greşeli atunci când liderii Bisericii "au crezut că mai întâi ar trebui să îmbunătăţească pământul şi apoi să se gândească la cer". Această eroare a condus la "înlocuirea lui a crede cu a face". "Într-o lume puternic secularizată a avut loc o treptată secularizare a mântuirii", observă papa. Biserica trebuie să vegheze asupra acestei atitudini pur materiale, deoarece "Isus a venit să aducă mântuirea integrală". (C.C.)
