Apogeul primăverii, luna mai, îndreaptă sufletele creştinilor spre aceea pe care Dumnezeu, în înţelepciunea şi iubirea sa fără margini, a voit să fie toată frumoasă, mama Cuvântului întrupat, cinstea neamului omenesc.
Altarele, icoanele, statuile preacuratei Fecioare Maria sunt împodobite cu ghirlande de flori, care de care mai încântătoare şi grăitoare. Oferindu-i-le, creştinii îşi exprimă admiraţia, recunoştinţa faţă de Dumnezeu care a creat-o şi împodobit-o, încrederea în mijlocirea ei puternică: "Nu s-a auzit vreodată să fi fost părăsit cel ce a alergat sub ocrotirea ta".
În armonia unică a cântărilor mariane, creştinul, în orice stare s-ar afla, resimte chemarea maternă, irezistibilă, a Mariei, de a-i oferi o inimă mai bună. Optimismul naturii umane reabilitate îşi află sprijin continuu şi eficient în Maria. De aceea, invitaţia lunii mai este mult aşteptată şi ascultată.
Oricine se încredinţează Mariei, află într-însa îndreptarul ideal spre Isus. Pe bună dreptate, părinţii Bisericii au afirmat: "Prin Maria la Isus". Îndemnul dat slujitorilor la nunta din Cana Galileii, aflaţi în criza vinului: "Faceţi tot ce vă va spune", este salutar, aduce bucuria şi pacea. Procedând astfel, Maria intuia glasul Tatălui, în timpul schimbării la faţă a lui Isus: "Acesta este Fiul meu iubit în care se află mulţumirea mea; ascultaţi de el" (Mt 17,5).
Dacă sfânta Tereza a Pruncului Isus, cu încrederea ei deplină în iubirea divină, îndrăznea să spună: "Îmi voi trăi cerul făcând bine celor de pe pământ", cu cât mai mult se verifică, la Maria, asigurarea că ea îşi trăieşte cerul venind mereu în ajutorul copiilor lui Dumnezeu! Istoria creştină atestă în fiecare pagină intervenţiile preasfintei Fecioare Maria în favoarea omenirii. Oricât ar fi de încâlcite iţele lumii, oricât de sumbre ar fi pronosticurile omeneşti, să privim steaua, să alergăm la Maria! Ea ni-l arată pe Isus, Fiul Tatălui veşnic: calea, adevărul, viaţa şi fericirea deplină, eternă, pentru care am fost creaţi.
