Mulţi dintre noi am participat în biserică la celebrarea sacramentului Căsătoriei, dar oare am dat noi importanţă la ceea ce se întâmplă acolo, atât ca miri, cât şi ca "privitori"?!
Eu am fost foarte surprinsă în ziua căsătoriei mele de un "amănunt". Am auzit deseori, ca privitor: "Daţi-vă mâna dreaptă!", dar am aflat abia în ziua când am fost mireasă ce înseamnă cu adevărat! Surprindere totală; "Daţi-vă mâna dreaptă!" era mai mult decât un simplu gest! Între cele două mâini drepte, preotul a aşezat crucifixul! Nu voi uita niciodată încărcătura spirituală a acelui moment. De ce? Pentru că, fiind creştină, îmi doream şi mă rugam lui Dumnezeu ca prezenţa mea şi a mirelui în faţa altarului să fie binecuvântată pentru a forma cu adevărat familia pe care el o doreşte. Iar semnul lui a fost mare: jurămintele făcute cu mâna pe crucea lui nu sunt puţin lucru, mai ales că această cruce este călăuza familiei noastre pe marea învolburată a lumii! Ne-am asumat astfel rolul de a suferi alături de el; noi - ca persoane, noi - ca familie.
Viaţa de familie e foarte frumoasă. Nu spun lipsită de greutăţi, ci minunată. Acest lucru e posibil doar cu o condiţie: să-l avem în mijlocul nostru pe Isus Cristos. Familia trăieşte numai prin prezenţa Sfintei Treimi, a Maicii Sfinte, a îngerilor în mijlocul ei. Participarea cât mai deasă la sfânta
Liturghie, la sfânta Spovadă şi la sfânta Împărtăşanie, semnul jertfei lui Isus Cristos şi centrul vieţii familiei, devoţiunile către sfinţi, iubirea pentru sfânta Fecioară Maria, mama iubirii noastre, acestea sunt izvoare de har ale familiei.
Timpul Postului Mare este o ocazie bună pentru a ne maturiza credinţa prin contemplarea crucii. Să-l iubim pe cel care ne atrage într-un chip atât de minunat la pieptul său!
Sfânta Treime şi Regina familiei să vegheze asupra familiilor noastre, iar noi să ne trăim viaţa în conformitate cu jurământul făcut în faţa lui Dumnezeu şi a Bisericii. Poate ar fi bine să reflectăm mai des, dacă ne mai amintim, la ziua Căsătoriei noastre, la Liturghia care ne-a schimbat viaţa şi să nu privim totul zicând cu prea multă uşurinţă: A fost doar un amănunt...
