Continuăm prezentarea de scurte biografii ale martirilor Bisericii locale din anii regimului ateo-comunist. În acest număr: Romuald Druszcz (1923-1951).
Romuald Druszcz s-a născut la 20 ianuarie 1923, în comuna Cuciurul Mare, jud. Cernăuţi, părinţii săi fiind Johann şi Hermina. A absolvit la Iaşi şcoala primară, cursul liceal şi Institutul Politehnic "Gh. Asachi". În perioada studiilor liceale, a participat în Parohia "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi la lecţiile de cateheză organizate de pr. Dumitru Matei. În mod tragic, destinele celor doi aveau să se regăsească prin moartea lor eroică în 1951.
La 28 mai 1948, în timp ce se afla la Câmpulung Muscel, a fost arestat de Securitate şi transportat la Iaşi, fiind bănuit de activităţi legionare. Nefiind găsit vinovat, a fost eliberat la 6 august 1948. Întors la Câmpulung, va primi vizita pr. Dumitru Matei, aflat fugar la acea dată. Securitatea va specula această legătură de prietenie, iar în mai 1950, Romuald Druszcz va fi arestat de poliţia politică şi implicat sub acuzaţia de spionaj, în "lotul Matei".
La 29 august 1950, tânărul Druszcz a fost obligat să participe, alături de pr. Dumitru Matei şi Celestine Pauline Vialard, arestată în lot pentru vina de a fi oferit găzduire fugarilor Druszcz şi Matei, la o aşa-zisă "reconstituire". Cu acest prilej, Romuald Druszcz a fost fotografiat de poliţia politică în mai multe ipostaze incriminatorii, folosite apoi la proces ca probe indubitabile ale activităţii sale de spionaj. Majoritatea celor arestaţi în "lotul Matei" au fost obligaţi, la rândul lor, să redacteze declaraţii în legătură cu activitatea de spionaj a lui Romuald Druszcz şi să recunoască faptul că fuseseră recrutaţi de acesta din urmă în cadrul organizaţiei de spionaj.
La 18 octombrie 1950, Romuald Druszcz a fost trimis în judecata Tribunalului Militar Bucureşti, sub acuzaţia de crimă de înaltă trădare. I-a fost repartizat din oficiu avocatul bucureştean Mihail Mayo, care a fost mai mult procuror decât apărător. Nu a avut dreptul la martori ai apărării. Împotriva sa însă au fost folosiţi 23 de martori ai acuzării, care au recitat la procesul-farsă declaraţiile pregătite din timp de poliţia politică.
Judecătorii militari nu au manifestat nici un fel de clemenţă, reţinând în seama lui Romuald Druszcz faptul de a fi fost "unul dintre cei mai activi agenţi ai spionajului francez în România, dovedindu-se un duşman neîmpăcat împotriva regimului de democraţie populară" şi că ar fi urmărit să răstoarne prin violenţă regimul comunist. La 23 octombrie 1950, Tribunalul Militar Bucureşti l-a condamnat pe Romuald Druszcz la moarte şi confiscarea averii, pentru crima de înaltă trădare. În numele său, avocatul Mihail Mayo a înaintat cererea de recurs, adresată Curţii Militare de Casare şi Justiţie. Avocatul scria în respectiva cerere faptul că ing. Romuald Druszcz ar fi comis fapta ca urmare a "influenţei la care a fost supus de Grupul Etnic German", dar şi ca urmare a influenţei nefaste exercitate asupra sa în şcoala de ofiţeri de rezervă de către unele elemente reacţionare sau unii membri ai clerului catolic. Drept circumstanţă atenuantă, avocatul Mayo arăta că cel condamnat nu era funcţionar al statului, solicitând, de aceea, comutarea pedepsei în închisoare pe viaţă. Curtea Militară de Casare şi Justiţie a respins recursul lui Romuald Druszcz, ca, de altfel, pe cele ale tuturor condamnaţilor la moarte în "lotul Matei", apreciind faptul că pedepsele fuseseră "proporţionate" în conformitate cu "gravitatea faptelor comise".
La 21 februarie 1951, Romuald Druszcz a fost preluat din celula morţii de la Penitenciarul Jilava, împreună cu pr. Dumitru Matei şi ing. Ioan Cudalbu, şi executat prin împuşcare în curtea închisorii. Avea 28 de ani. Târziu, la 24 februarie 1956, numele său a fost trecut în registrul de morţi al comunei Jilava, fără însă a fi completată rubrica privind "verificarea morţii de către medic" şi numărul certificatului de deces.
