Cât de frumos atunci e când
ai cui mărturisi un gând,
n-ai sta stingher în aşteptare
să-ţi vină-n suflet alinare.
De-ai şti destinul ce ţi-i dat,
prin ce ispite-i presărat,
n-ai sta privind nepăsător
cum ele îşi fac rostul lor.
De-ai şti ce-i rău în viaţa ta,
de suflet grijă vei avea,
n-ai crede-ajuns la disperare
că moartea-i singura scăpare.
De-ai şti crucea ce-i ridicată,
cu câte greutăţi păstrată,
n-ai sta privind indiferent
ca pe-orşicare monument.
De-ai şti ce dulce-i împăcarea
ca liniştea ce-o are marea,
când luna se-oglindeşte-n ea
privind ce-a zbuciumat furtuna.
De-ar fi credinţă-n viaţa ta
în suflet pace vei avea;
tu singur nu te-ai mai simţi
pe toate astea de le-ai şti.
