Vi s-a înroşit un ochi? Vă lăcrimează şi a început să vă doară? Programaţi-vă urgent la oftalmolog, e posibil să suferiţi de o conjunctivită de sezon. Tratamentul e uşor şi nedureros.
Conjunctivitele sunt afecţiuni inflamatorii ale conjunctivei - foiţă fină ce tapetează faţa posterioară a pleoapelor. Simptomele variază de la mâncărime, senzaţie de corp străin, usturime, înroşire, până la uşoară fotofobie (pacientul nu suportă lumina).
Majoritatea conjunctivitelor sunt de natură infecţioasă, transmise în urma unui contact direct cu rude sau colegi care suferă de această afecţiune, sau prin intermediul unor obiecte infectate (pernă, prosop, batistă). Dacă suferiţi de conjunctivită bacteriană, veţi simţi senzaţia de înţepături sub pleoape, lăcrimare excesivă şi lipirea pleoapelor la trezire.
Tratamentul conjunctivitelor bacteriene se face prin administrarea locală de antibiotic sub formă de colir sau unguent oftalmic în sacul conjunctival inferior. Nu aplicaţi nici un fel de comprese oculare umede sau pansament pe ochiul bolnav, deoarece puteţi angrena agravarea bolii prin stagnarea şi dezvoltarea germenilor. Conjunctivita virală poate apărea în cadrul unei infecţii respiratorii superioare, însoţită de febră, dureri de cap, ganglioni preauriculari măriţi. Simptomele ei sunt înroşirea ambilor ochi şi apariţia unei secreţii conjunctivale apoase. În unele cazuri poate fi afectată şi corneea, fapt ce duce la scăderea acuităţii vizuale timp de câteva luni. Conjunctivita alergică apare datorită unei sensibilizări anormale a conjunctivei la anumiţi factori alergeni: polen, pene, alimente, praf de casă, cosmetice sau medicamente. Debutul afecţiunii este însoţit de o senzaţie de mâncărime, înţepături şi o secreţie filamentoasă redusă.
Tratamentul se face cu antihistaminice şi corticosteroizi.
Datorită faptului că sunt boli contagioase, conjunctivitele pot fi evitate prin luarea unor măsuri de protecţie individuală, de la igiena proprie la evitarea factorilor alergeni.
Sănătatea ochilor celui mic
Majoritatea copiilor au ochii sănătoşi, însă, atunci când apar probleme, ele sunt greu de identificat, deoarece piticii nu au abilitatea de a realiza şi de atrage atenţia asupra faptului că nu văd.
Chiar dacă nu aveţi nici o suspiciune legată de vederea copilului dv., el ar trebui să facă primul control de rutină la trei ani, urmat de altul la cinci ani. Copiii de vârstă şcolară trebuie programaţi la oftalmolog cel puţin o dată la doi ani. Simptomele unor probleme de vedere nu sunt întotdeauna evidente pentru părinţi, aşa că trebuie să fiţi foarte atenţi la comportamentul celui mic. Pentru prichindeii de sub un an, o încrucişare constantă a ochilor sau o deviaţie spre în afară a unui ochi este anormală. Dacă copilul dv. nu poate menţine contactul vizual sau pare că nu vede mişcările obiectelor din jur, consultaţi imediat un oftalmolog.
Dr. Doina-Lucia Amza, medic primar
