În fiecare an, la sărbătorile mai importante, comunitatea românilor din Ţara Sfântă se bucură de prezenţa unui preot venit special din ţară pentru a participa la sărbătoarea comunităţii. La sfârşitul anului trecut, pr. Viorel Ababei, director spiritual la Institutul Teologic Romano-Catolic "Sf. Iosif" din Iaşi, a făcut o vizită în Israel în perioada 21 decembrie 2005 - 10 ianuarie 2006. Reîntors în ţară, ne-a împărtăşit câteva din gândurile şi trăirile Sfinţiei sale.
Acum, recent întors din Ţara Sfântă, involuntar îmi răsună în minte cuvintele pe care Petru i le-a spus lui Isus după schimbarea la faţă: "Doamne, bine ne este nouă aici" (Lc 9,33). Într-adevăr, chiar şi după 2000 de ani, Ţara lui Isus te fascinează. Îmi este aproape imposibil să fac o ierarhizare, să menţionez un loc sau un eveniment care m-a mişcat în mod deosebit, pentru că sunt prea multe şi pentru că, deşi am fost pentru a doua oară în Israel, emoţiile şi trăirile personale sunt aproape de nedescris. Rugăciunea pe care am repetat-o cel mai des a fost aceasta: "Doamne, fă ca tot mai mulţi români să aibă posibilitatea de a vizita locurile sfinţite de prezenţa ta pe pământ, pentru ca în viaţa lor să crească credinţa care să rodească tot mai multe fapte de iubire".
Am avut ocazia ca, alături de pr. Cristian Vacaru, să trăiesc toată perioada Crăciunului în mijlocul românilor pe care-i păstoreşte chiar în locurile în care "Cuvântul lui Dumnezeu s-a făcut trup".
Cu bucurie şi emoţie profundă, în noaptea Crăciunului, în ciuda ploii, a vântului şi a oboselii, am celebrat sfânta Liturghie în Bazilica Naşterii Domnului de la Betleem şi apoi am coborât la subsolul bazilicii pentru a ne reculege la Grota Naşterii Mântuitorului. Toţi cei aproximativ 225 de pelerini români, catolici şi ortodocşi, vizibil marcaţi de momentul istoric şi, cred, pentru cei mai mulţi, unic în viaţă, am sărutat cu devoţiune şi credinţă steaua care aminteşte locul naşterii lui Isus.
Zilele următoare au fost pline de evenimente, care mai de care mai înălţătoare, pentru că din nou, cu un grup de 15 pelerini români, am revăzut principalele locuri legate de viaţa şi activitatea lui Isus: Nazaretul, Muntele Fericirilor, Muntele Tabor, Ierusalimul, Muntele Măslinilor, Via Crucis, Muntele Calvar.
Prefer nici să nu încerc să descriu ce simte un creştin în aceste locuri, cele mai sfinte din lume, pentru că am sentimentul că aş profana prin slabele mele vorbe sfinţenia acestui loc unic, care te cutremură ori de câte ori te apropii de el. Şi cred că am spus totul dacă mai adaug că am avut fericirea să celebrez sfânta Liturghie atât pe Calvar, cât şi în Sfântul Mormânt.
În cele din urmă, asemenea magilor, m-am întors acasă, dar, spre deosebire de ei, pe acelaşi drum, cu alte trăiri, cu alte experienţe şi cu o altă viziune despre ţara în care au trăit şi în care s-au scris Evangheliile.
Pe lângă bucuria produsă de vizitarea locurilor atât de dragi nouă, creştinilor, mai vreau să amintesc şi de bucuria produsă de întâlnirea cu românii care trăiesc şi muncesc în Ţara Sfântă. Pr. Cristian, ajutat de surorile Maria şi Irina, se ocupă cu mult zel de ei, dar mereu se bucură când un alt confrate român îi vizitează şi le mai aduce veşti proaspete din ţară.
Pe lângă muncitorii şi pelerinii din Ţara Sfântă le-am întâlnit şi pe surorile românce de la diferitele congregaţii care trăiesc, muncesc şi studiază slujindu-i astfel pe Isus şi pe semeni. Cu toate surorile românce ne-am reunit în jurul altarului din capela Mănăstirii Surorilor Borromite din Ierusalim, a doua zi de Crăciun.
Pr. Viorel Ababei
