"Fii cu luare-aminte, fiule, în toate faptele tale şi fii înţelept în toate cuvintele tale şi ceea ce îţi este urât ţie să nu faci nimănui. Din pâinea ta dă-i celui flămând şi din veşmintele tale, celor goi; tot ce îţi prisoseşte dă de pomană. În orice împrejurare, binecuvântează-l pe Domnul şi cere de la el să îndrepte căile tale şi toate cărările şi hotărârile tale să ajungă la bun sfârşit".
Tobit, din seminţia lui Neftali, din Galileea de Sus, dus în robia babiloniană împreună cu mulţi alţi evrei, este bine cunoscut din autobiografia înscrisă în Vechiul Testament intitulată Cartea lui Tobit. El mărturiseşte: "Eu, Tobit, în toate zilele vieţii mele, am umblat pe căile adevărului şi ale dreptăţii şi am făcut multe binefaceri fraţilor mei şi poporului meu care venise împreună cu mine la Ninive, în ţara Asiriei".
Pomana, îngroparea morţilor, pelerinajele şi achitarea zeciuielilor le avea ca un program de viaţă. De aceea a şi fost ajutat de Dumnezeu să păstreze fidelitatea faţă de Lege.
Tată exemplar, ţine ca fiul său, Tobia, să-l urmeze pe aceeaşi cale pentru a avea parte de binecuvântare. Sfaturile, rezumate în textul citat ca introducere, surprind:
a) luarea-aminte în fapte, pentru că numai acela care împlineşte poruncile va intra în împărăţia lui Dumnezeu;
b) înţelepciunea în cuvinte rostite la timpul şi locul lor;
c) ghidarea după regula de aur: "Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face...";
d) a fi milostiv, pentru că, înaintea tuturor şi mai presus de toate, Dumnezeu este veşnică îndurare, iar "milostenia izbăveşte de moarte şi nu te lasă pradă întunericului";
e) a binecuvânta pe Dumnezeu cel vrednic de toată lauda;
f) a cere ajutor pentru a merge pe calea cea dreaptă, iar hotărârile luate să ajungă la bun sfârşit.
Tobia, fiul, a urmat cu toată grija îndemnurile tatălui, având o viaţă cu adevărat binecuvântată, cum arată cartea amintită.
