Caravaggio se inspiră din episodul biblic legat de cei doi ucenici din Emaus relatat de Evanghelia după sfântul Luca (24,13-32). Tabloul a fost pictat în anii 1601 şi 1602, are dimensiunile 140x197 cm, şi în prezent se află în National Gallery, Londra. O asemenea temă a mai fost tratată înaintea lui Caravaggio de Tiţian şi Veronese. Învierea şi taina Euharistiei sunt temele pe care tabloul vrea să ni le transmită.

În afară de Cristos care stă în centrul tabloului, apar cei doi ucenici şi un hangiu.

Pictura redă momentul când cei doi ucenici îl recunosc pe Cristos cel Înviat "la frângerea pâinii". În timpul cinei, când Cristos, aşezat la masă, binecuvântând pâinea şi vinul, ei descoperă cine este acela care i-au însoţit de la Ierusalim la Emaus. Hangiul, deşi plin de curiozitate, este singurul care nu realizează cine este în faţa sa. Cei doi ucenici sunt surprinşi, emoţionaţi şi stau în uimire. Cleopa, din dreapta, cu braţele deschise larg, ne duce cu gândul la răstignire. Liniştea de pe chipul lui Cristos contrastează cu uimirea sau curiozitatea celorlalte personaje. Intensitatea emoţiilor celor doi ucenici transpare din gesturile şi din expresia chipurilor lor în aşa fel încât spectatorul se simte participant la cină.

Pâinea, vinul şi strugurii de pe masă sunt simboluri ale Euharistiei. Pe masa acoperită cu o faţă de masă albă sunt prezente mai multe elemente care constituie natura moartă. Coşul cu fructe, platoul cu carne etc. pot fi aluzii simbolice: păcatul original, grădina paradisului, grădina patimilor. Cristos însă atrage atenţia numai spre pâine şi vin. El binecuvântează pâinea cu acelaşi gest al lui Dumnezeu creatorul din Judecata finală a lui Michelangelo. Tocmai în acest moment al binecuvântării îşi descoperă identitatea.

Lumina vine din stânga, aşa cum e în majoritatea operelor lui Caravaggio. Chipul lui Cristos radiază şi el lumină. Caravaggio a găsit o modalitate de a sublinia că legile pământeşti nu-l ating pe Cristos: umbra hangiului care este proiectată pe perete nu acoperă lumina care vine din chipul Celui Înviat, aşa cum ar trebui să fie în mod normal. În plus, Cristos este redat foarte tânăr, fără barbă, pictorul reluând se pare cuvintele din Evanghelia după Marcu (16,12) care spune că Mântuitorul după înviere li s-a arătat celor doi "în alt chip".

Tabloul probabil că a fost pictat la Zagarolo sau la Palestrina unde Caravaggio era fugar. Pare că scena se petrece într-un han, iar personajele sunt îmbrăcate în haine tipice timpului său. Caravaggio reprezintă faptul sacru, descoperirea lui Cristos, ca un eveniment cotidian, în împrejurările timpului în care se trăieşte. (C.C.)