Alexandra Morogan (Bacău). "Fericirea nu se află nici în bani mulţi, nici în succese, nici în distracţii; dacă vom căuta fericirea în vile de lux, în haine scumpe sau în orice altceva de felul acesta nu o vom găsi. Există în om o dorinţă de a avea mai mult; când a obţinut ceea ce şi-a dorit nu se mulţumeşte şi ar vrea altceva mai frumos, mai bun, aleargă mereu nemulţumit cu sufletul gol, cu dorinţe neîmplinite. Şi cu cât caută mai mult fericirea cu atât omul este mai nefericit. Sfânta Scriptură ne spune: "Fericire au cei cu fărădelegea iertată şi cei cu păcatul acoperit" (Ps 32,1)".
A fi bogat nu este un păcat, dar a nu şti sau a nu vrea să împarţi cu cei săraci reprezintă un risc foarte mare de a cădea în egoism şi lăcomie. Omul trebuie să conştientizeze că numai cu ajutorul lui Dumnezeu are tot ceea ce are, şi pentru aceasta trebuie să-i aducă neîncetat mulţumire Domnului.

* Genovica Ivan (Săbăoani). "Se spune că rugăciunea e respiraţia sufletului. De aceea m-am gândit să mă rog Rozariul pentru că "grădina Maicii Domnului" este inundată. În fiecare zi şi în fiecare seară Maica Domnului este invocată: "Sfântă Marie, roagă-te pentru noi!"
Apreciem mult faptul că aţi hotărât să faceţi acest lucru. Fie ca tot mai mulţi să vă imite în a o invoca pe Maica Domnului.

* Aloisa Dalas (Timişoara). "În revista din luna septembrie, la rubrica "Poşta redacţiei", am citit că domnul Anton Simon din Bacău doreşte o carte cu rugăciunile de bază în limba germană. Deşi nu sunt din Bucovina, de unde vă sugera cititorul să procuraţi cartea, posed o carte de rugăciuni şi cântece care ar putea să corespundă cererii exprimate şi pe care v-o pun cu plăcere la dispoziţie"....
Vă mulţumim pentru gestul dv. Cartea a fost trimisă domnului Simon şi credem că deja a primit-o pentru a o folosi cu mult interes în a-i aduce laudă lui Dumnezeu.

* A. (Iaşi). Problema pe care o ridicaţi nu este de competenţa redacţiei în a o rezolva. Scrisoarea dv. trebuia să ajungă la Centrul Diecezan Caritas Iaşi unde, cu siguranţă, vi se puteau da explicaţii la nelămuririle pe care le aveţi.

* Ioan Cojan (Traian-Neamţ). "M-am întrebat adesea cât timp a durat surghiunul sfintei familii în Egipt? Şi asta nu din simplă curiozitate, ci gândindu-mă la faptul că n-a fost deloc uşor de a supravieţui într-o ţară străină unde condiţiile de trai erau o problemă chiar şi pentru sfânta familie!... Am urmărit o emisiune la Tv în cadrul căreia s-a făcut o relatare despre fuga în Egipt a sfintei familii şi a trebuit ca în Egipt să rămână timp de şapte ani până la moartea lui Irod. Nu ştiu cât de credibilă poate fi această relatare deoarece eu n-am auzit şi nu am găsit scris nicăieri despre durata timpului, de şederea sfintei familii în Egipt... Problema unirii într-o singură Biserică se va putea realiza numai atunci când toate cultele religioase vor trebui să înţeleagă că Isus a întemeiat o singură Biserică, atunci când i-a spus apostolului Petru: "Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea"".
Sfânta Scriptură nu ne spune cu exactitate cât timp a stat sfânta familie în Egipt, ci doar atât: "Iosif, sculându-se, a luat, noaptea, pruncul şi pe mama lui şi a plecat în Egipt, unde a rămas până la moartea lui Irod", (cf. Mt 2,13-15.19-21). Cu privire la cea de-a doua întrebare Dicţionarul creştin explicativ, alcătuit de pr. Tertulian Ioan Langa, ne spune despre ecumenism: "Mişcarea ecumenică este ansamblul eforturilor întreprinse pentru a reuni creştinii diferitelor confesiuni (catolici, ortodocşi, protestanţi etc), spre a împlini voinţa lui Cristos ca toţi cei care cred în el să formeze o singură Biserică. Pe această cale se urmăreşte realizarea unităţii în deplinătatea adevărului unicei Biserici. Această acţiune pretinde răbdare, rugăciune, multă înţelegere, lărgime de spirit, contacte, conversaţii, congrese etc. dar mai ales să-i iubim pe acei cu care vrem să ne unim. Ecumenismul a devenit o obligaţie pentru fiii Bisericii Catolice, în urma celor hotărâte de Conciliul Vatican II, indiferent de statutul lor, fie că sunt arhierei, preoţi, călugări sau laici".
Din ultima scrisoare primită la redacţie am selectat câteva rânduri: "Văzând inundaţiile catastrofale care s-au abătut anul acesta asupra ţării noastre mi-am pus multe semne de întrebare. Sunt înaintat în vârstă, dar nu am văzut inundaţii care să producă atât de mari distrugeri, atâtea lacrimi şi durere. Cei mai mulţi dintre sinistraţi, şi nu numai, au dat vina pe autorităţi. Puţini au fost aceia care au recunoscut că inundaţiile au fost bătaia lui Dumnezeu". Dorim totuşi să vă precizăm că Dumnezeu nu stă la pândă să vadă când greşim pentru a ne pedepsi; mai curând am putea spune că inundaţiile sunt un semn la care trebuie să medităm.