"Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui" (Mt 6,33a).
Alcătuirea fiinţei umane din trup şi suflet obligă la justă apreciere a fiecărui component. Vizibilitatea unuia şi invizibilitatea celuilalt îi derutează pe mulţi. Grija excesivă pentru trup duce la idolatrizarea acestuia.
Pedagogul dumnezeiesc, Isus Cristos, atrage atenţia în ceea ce priveşte primejdia acumulării nesăbuite a celor materiale: "Ce i-ar folosi omului de ar câştiga lumea întreagă, dacă şi-ar pierde sufletul?" (Mt 16,26).
O întrebare în stare să trezească la realitate oricând, şi mai cu seamă în momentele de meditaţie profundă, atotcuprinzătoare. Sfârşitul subit al atâtor semeni poate fi motiv de îngândurare: puteam fi eu în locul cutăruia sau cutăreia!
Am cunoscut un preot cu suflet ales care, aflându-se într-o comunitate, surprins de un atac cerebral, a avut puterea, pe moment, să-i liniştească pe cei din jur, alarmaţi: "Fiţi liniştiţi, totul este în ordine!".
Acelaşi pedagog divin, Cristos, nu o dată i-a avertizat pe cei care îl ascultau, zicând: "Vegheaţi! Fiţi şi voi gata, pentru că Fiul Omului vine în ceasul la care nu vă gândiţi" (cf. Mt 24,42-44; Mc 13,32-37).
Despărţirea trupului de suflet, prin deces, obligă la grija cea mai mare faţă de componenta dăinuitoare a fiinţei umane, a spiritului, dotat cu zestrea nepieritoare a gândirii şi a voirii, înţelegerii şi responsabilităţii faptelor.
Fiul lui Dumnezeu, întrupat, prin evanghelia şi jertfa sa mântuitoare, este la dispoziţia tuturor ca izvor de înţelepciune, prin Duhul Sfânt pe care l-a trimis de la Tatăl.
Ferice de cel care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îşi rânduieşte viaţa; conformându-i-se, el va fi un cetăţean exemplar al împărăţiei lui Isus Cristos, împărăţie a adevărului şi a vieţii, a sfinţeniei şi a harului, a dreptăţii, a iubirii şi a păcii, împărăţie veşnică şi universală.
