Postul Mare

Miercurea Cenuşii a însemnat începutul Postului Mare. O perioadă de patruzeci de zile ca pregătire pentru sărbătoarea Paştelui. Un timp pentru a face ca trupul şi voinţa să fie eliberate de toate constrângerile şi de orice sclavie; un timp de pocăinţă şi de reconciliere cu Dumnezeu şi cu aproapele.

După Evanghelia şi omilia din Miercurea Cenuşii, s-a binecuvântat şi s-a impus cenuşa obţinută din ramurile purtate în procesiune în duminica Floriilor din anul precedent.

Credincioşii, primind cenuşa, au început timpul destinat purificării sufletului. Prin acest semn penitenţial s-a exprimat condiţia omului păcătos, care-şi mărturiseşte păcatul în faţa lui Dumnezeu, exprimându-şi astfel voinţa unei convertiri interioare în speranţa că Domnul este milostiv cu el. Acest itinerar al convertirii sufletului îşi atinge punctul său maxim cu celebrarea sacramentului reconcilierii în zilele dinaintea Paştelui.

Cardinalul James Francis Stafford care a prezidat, în numele Sfântului Părinte, celebrarea liturgiei cuvântului din Miercurea Cenuşii, a spus în bazilica "Sfântul Petru": "Convertirea nu este o experienţă pe care o putem trăi de unul singur: ea se naşte în mod special plecând de la celebrarea liturgică". În Evanghelia din aceeaşi zi "Isus arată trei moduri de a trăi convertirea: pomana, adică împărţirea cu celălalt a ceea ce avem; rugăciunea, adică încrederea în Dumnezeu; postul, adică voinţa de a ne impune limite. Atât pentru post cât şi pentru rugăciune Isus insistă asupra unui aspect interior. Adevărata rugăciune trebuie să se nască dintr-o inimă decisă să se convertească...

Postul Mare din acest an, conform îndemnului Sfântului Părinte, pune accent în mod special pe raportul nostru cu Euharistia".

"Doresc să rezum în trei puncte angajarea noastră pentru post: 1. liturgia Bisericii este primul instrument de evanghelizare autentică; 2. prin celebrarea duminicală redescoperim Euharistia; 3. prin Euharistie descoperim raportul dintre liturgie şi viaţă...".

Odată, am auzit la un post de radio cum se povestea despre doi prieteni care s-au despărţit pentru a merge în vacanţa de Crăciun. Unul i-a făcut celuilalt urările de Crăciun, spunându-i pentru noul an: "Rămâi aşa cum eşti".

Ce ar trebui să facă un om pentru a nu intra în Împărăţia cerurilor? Este acelaşi mesaj: "Rămâi aşa cum eşti, nu te schimba".

Or Postul Mare e timpul care ne cheamă la schimbare, la a nu rămâne aşa cum suntem. Într-un cuvânt, procesul la care ne cheamă Postul Mare se numeşte convertire. "Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie", am auzit în Miercurea Cenuşii - un îndemn care apoi este reluat pe parcursul celor patruzeci de zile. Pentru a face aceasta este necesar să privim în noi înşine. Lecturile biblice ne propun un program de viaţă bazat pe rugăciune, solidaritate fraternă şi sobrietate personală. Calea sfintei crucii, prin care se meditează drumul lui Cristos din momentul condamnării până la punerea în mormânt ne poate ajuta la acest pas decisiv.

Pr. Cornel Cadar

***

"Să parcurgem drumul Postului Mare, ajutaţi şi stimulaţi de liturgie, care ne îndeamnă la o angajare specială în rugăciune, post şi penitenţă şi la o mai mare solidaritate cu aproapele, în mod special cu cei săraci şi nevoiaşi. Să ne deschidem inimile către inspiraţiile interioare ale harului. Egoismul să cedeze locul iubirii, pentru ca să ne fie dat să experimentăm bucuria iertării şi a profundei reîmpăcări cu Dumnezeu şi cu fraţii".

Ioan Paul al II-lea, Audienţa generală, 23 februarie