Timp de decenii, un eveniment dramatic, cunoscut azi sub numele de revolta de la Bârgăuani, a fost subiect interzis atât pentru istorici, cât şi pentru opinia publică. Faptele s-au petrecut în 1950 la Bârgăuani, după un scenariu care fusese aplicat de regimul ateu-comunist şi de braţul său armat, Securitatea, în 1949 şi în satele catolice Fundu Răcăciuni, Faraoani şi Butea.
Eroina revoltei anticomuniste de la Bârgăuani a fost Aniţa Gherghelaş, născută în 1902, apreciată de săteni pentru "pricepere, hărnicie, dăruire, frumuseţe fizică şi sufletească, bunătate, dârzenie, credinţă şi devotament faţă de Biserică". Rămasă văduvă după moartea soţului ei în anul 1946, a început să cunoască pe propria piele "binefacerile" noului regim comunist, care a inclus-o, de altfel, în categoria ţăranilor chiaburi pentru cele câteva hectare de teren agricol pe care le administra împreună cu fiii săi.
În 1950 comuniştii din Piatra Neamţ au hotărât înfiinţarea în satul Bârgăuani, a uneia dintre primele Gospodării Agricole Colective, ce urma să poarte numele "Victoria Socialismului", iar pentru festivitatea care urma să aibă loc la 25 iunie 1950, zi de duminică, au fost aduşi la Bârgăuani activişti şi simpatizanţi ai regimului din satele învecinate, precum şi o formaţie artistică din Piatra Neamţ. Lucrurile au luat însă o întorsătură neaşteptată în momentul în care activiştii PCR au decis să scoată din biserică băncile şi covoarele pentru a fi duse la sediul primăriei, locul manifestărilor. A fost prea mult pentru răbdarea sătenilor, care tocmai părăsiseră biserica în urma Liturghiei duminicale. În câteva minute clopotarul Mihai Gherghel şi dascălul Leon Budău au reuşit să-i alarmeze pe săteni, trăgând puternic clopotele, iar în fruntea credincioşilor s-a aflat, printre alţii, şi Aniţa Gherghelaş. A urmat o confruntare directă între săteni şi trupele de securitate care invadaseră satul, iar în urma acestor acţiuni au fost arestaţi 40 de săteni.
Deferiţi justiţiei comuniste, au fost judecaţi în grabă de Tribunalul Militar Iaşi, care i-a condamnat la ani grei de închisoare. Aniţa Gherghelaş a primit şase ani şi şase luni pentru "crima de uneltire contra ordinii sociale", iar dascălul Leon Budău a primit la rândul său opt ani de închisoare.
Memorialistul Neculai Popa, care i-a cunoscut în închisoare pe sătenii arestaţi la Bârgăuani a descris momentele de amărăciune, descurajare şi lipsă de speranţă ale acestora, cât şi dramele familiilor celor arestaţi şi încarceraţi. "Femeia Aniţa Gherghelaş - scria autorul citat - care va rămâne o mândrie pentru satul Bârgăuani, imediat după executarea pedepsei şi punerea ei în libertate, va muri ca urmare a chinurilor şi suferinţelor îndurate în cei şase ani de închisoare". Potrivit mărturiei lui Ioan Gherghelaş, mama sa ar fi suferit în închisoare "condiţii inumane, frig, foame şi bătăi", iar imediat după reîntoarcerea acasă, a fost internată timp de trei ani la Spitalul TBC Bisericani. Aici a fost operată, dar nu a mai putut fi salvată. A murit în 1960, la vârsta de 58 de ani, ca urmare a bolilor contractate la Penitenciarul de femei Mislea, unde i s-au aplicat "torturi, schingiuiri, bătăi, alimentaţie necorespunzătoare".
Ca urmare a represiunii Securităţii, şi alţi săteni au murit din cauza regimului concentraţionar. Eroina Aniţa Gherghelaş a fost, alături de alţi credincioşi din Bârgăuani, mândria satului şi simbolul ţăranului catolic care nu a ezitat să-şi jertfească viaţa pentru a apăra comoara cea mai de preţ a satului: Biserica. Chiar dacă gestul ei a fost unul zadarnic, nereuşind să oprească tăvălugul "binefacerilor şi fericirii comuniste", numele Aniţei Gherghelaş va figura cu onoare în galeria martirilor şi eroilor anticomunişti români, care şi-au jertfit viaţa în numele demnităţii şi libertăţii ţăranilor catolici în anii grei ai regimului ateu comunist.
