- Mulţumim tuturor acelora care ne-au scris de sărbători şi le dorim un an plin de binecuvântările lui Dumnezeu cu pace, har şi împlinirea tuturor dorinţelor. Dintre aceştia îi amintim pe următorii: Isidor Pascaru (Mătăsari, jud. Gorj), Viorica Făgărăşanu (Bucureşti), Cătălina Matei (Fundaţia W.K.M.S. "Să-i ajutăm iubindu-i", Piatra Neamţ), pr. Ioan Pop (Lugoj), Congregaţia Surorilor Pătimirii lui Isus (Butea), "Mesagerul Sfântului Anton" (Roman), Institutul Teologic Franciscan (Roman). Vă mulţumim!
- Gabriela Mărtişcă (Pildeşti). "Vă mulţumesc pentru această minunată revistă care este o adevărată hrană sufletească şi pe care eu o aştept cu mare nerăbdare... Doresc să vă spun că apreciez toate articolele din revistă, dar în mod deosebit pe ale părintelui Eugen Budău. Pe această cale doresc să-i mulţumesc şi să-l felicit pentru toate câte le scrie. Doresc şi celor care lucrează la această revistă haruri şi sănătate de la pruncuşorul Isus".
Cele scrise de dv. ne dau curaj pentru a merge înainte. Vă mulţumim pentru urări şi sperăm ca părintele care vă îmbucură inima prin articolele publicate să citească mesajul dv. şi să scrie în continuare. Acelaşi răspuns şi pentru familia Maria şi Johannes Bäetz care ne-a scris: "Bunul Dumnezeu să vă dea putere în activitatea pe care o desfăşuraţi şi harul de a reuşi să contribuiţi la înzestrarea inimilor noastre cu rânduri necesare credinţei. Totodată, dorim să mulţumim cu un deosebit respect Mons. Anton Despinescu, care, lună de lună, are grijă de noi, cei plecaţi în Germania, dar care cu inima sunt în România. De la Sfinţia sa primim această minunată revistă aducătoare de învăţăminte pentru activitatea noastră de zi cu zi şi ceas de ceas... Revista pe care o primim, o citim şi o dăm mai departe la o măicuţă dintr-o mănăstire de aici, care este originară din Brăila. Încheiem aceste rânduri cu mulţumiri deosebite aduse pentru munca pe care o depuneţi. Bunul Dumnezeu să vă dea putere de muncă şi sănătate în activitatea pe care o desfăşuraţi".
- Ioan Cojan (Traian). "Îmi amintesc cu multă plăcere cu câtă însufleţire aşteptam Crăciunul în perioada copilăriei. Cu câtă ardoare doream să merg la sfânta Liturghie în noaptea sfântă a Crăciunului. Pe atunci, iluminatul în biserică se făcea cu lumânările, a căror lumină, deşi palidă, făcea ca presepiul cu pruncuşorul Isus în mijloc să fie ca un colţ de rai. Ne simţeam entuziasmaţi de frumuseţea acestui presepiu înconjurat de brazi. Aceştia păreau atât de fermecători cu luminile lumânărilor care licăreau printre crenguţele lor! Aceste sentimente de adâncă pioşenie legate de sfintele sărbători ale Crăciunului au continuat să mă entuziasmeze în tot decursul anilor care au trecut, chiar dacă, în timpul ultimilor decenii, Biserica a trecut prin încercări destul de grele pe care noi, cei vârstnici, ni le amintim cu multă strângere de inimă. Sunt bucuros să vă pot transmite sincere felicitări cu ocazia sfintelor sărbători ale Crăciunului şi ale Anului Nou. De asemenea, mă rog ca pruncul Isus să vă binecuvânteze eforturile şi munca nobilă pe care o desfăşuraţi în cadrul revistei «Lumina creştinului». Prin ea reuşiţi atât de frumos să faceţi ca toţi cititorii revistei să simtă din plin înălţătorul eveniment al venirii lui Mesia în lume. Pruncul divin să dea multă sănătate, putere de muncă tuturor păstorilor sufleteşti şi, în mod deosebit, neobosiţilor misionari, care, prin pastoraţia lor plină de entuziasm, reuşesc să transmită vestea mântuirii şi fac ca lumina lui Isus să ajungă şi să pătrundă şi în sufletele acelor locuitori care trăiesc pe pământul arid al Africii".
Crăciunul este, într-adevăr, sărbătoarea cea mai încărcată de farmec, de poezie şi de semnificaţii. Mesajul Crăciunului însă are legătură cu viaţa. Ne-a plăcut o experienţă trimisă dintr-o comunitate înainte de Crăciun, care ne arată acest lucru. "Deja de multă vreme eram certaţi cu nişte vecini. Trecuse atâta timp, că nici nu mai ştiam bine care fusese motivul neînţelegerii. Dar nimeni nu îndrăznea să facă un pas spre celălalt. Atmosfera dintre noi rămăsese tensionată. Când treceam unii pe lângă ceilalţi pe stradă, întorceam capul ca să nu ne întâlnim privirile. Căutam să ne evităm. Dar acum se apropia Crăciunul şi «Cuvântul vieţii» mă îndemna să iert, aşa cum m-a iertat Cristos. Am înţeles că acest lucru însemna să fac eu primul pas spre vecinii mei. N-a fost uşor. M-a costat pasul acesta: a însemnat să-mi înving orgoliul. Dar acum ne salutăm şi zâmbim uşuraţi când ne întâlnim pe stradă. Simt că astfel am făcut loc în sufletul meu pentru lumina Crăciunului" (Maria Matiaş). Vă mulţumim pentru urări şi aprecieri! Din poezia trimisă redăm versurile: "Să venim cu mic cu mare / În jurul sfântului altar / Unde Isus doreşte / Să ni se ofere în dar".
- Petru Blaj (Săbăoani). Vă felicităm pentru jubileul de aur pe care l-aţi sărbătorit în anul 2004. Domnul să vă întărească cu harurile sale şi să vă binecuvânteze familia!
- Amphion Buteanu (Butea). "Acum când la orizont se conturează aurora unui nou an, când a sosit momentul bilanţului, cu bucuriile şi întristările sale, vă rog să primiţi modestele mele urări de bine, sănătate şi mult succes în munca ce o desfăşuraţi. Aceleaşi sentimente, de asemenea, le nutresc şi pentru toţi aceia care au căutat ca prin materialele puse la dispoziţia noastră (prin intermediul revistei) să semene în inimile noastre sămânţa iubirii faţă de Creator şi om. Sunt convins că roadele nu se vor lăsa aşteptate".
Cele scrise de dv. ne-au îmbucurat. Faptul că citiţi cele notate în revistă şi vă sunt de folos ne încurajează în munca noastră. Cu privire la poezie, aţi intuit bine gândindu-vă la "greşeli teologice".
- Cristina Sturzu (Iaşi). "Timpul trece, trec şi amintirile frumoase şi clipele de neuitat. Trec şi sărbătorile, dar Isus nu trece niciodată. El trece doar prin inima noastră să ne-o cureţe, să ne spele sufletul; noi trebuie numai să-i dăm voie ca el să intervină, să ne cucerească..."
Aşa este... Mesajul dv. sperăm să fie pentru mulţi un început de meditaţie.
- Alexandra Morogan (Bacău). "Mulţumesc tuturor colaboratorilor revistei «Lumina creştinului» şi vă doresc un an mai bun!"
Vă mulţumim pentru urări. Poezia pe care ne-aţi trimis-o este în studiu.
- Prof. Ştefan Hreniuc (Suceava). "Călătorul care străbate străvechiul Ra rămâne înmărmurit la vederea vestigiilor vechii civilizaţii: piramidele. Dintr-o mare de nisip unduitoare, ele se ridică măreţe spre cer, parcă spre a sfida veacurile. Prin faţa lor s-a desfăşurat toată istoria lumii. Martore ale căderii şi ridicării popoarelor, ale stingerii şi apariţiei unor alte religii, ele ne îndeamnă şi astăzi să medităm asupra destinului lumii şi a rostului strădaniei omeneşti. Întorcându-mă de la priveliştea grandorii lor, o întâmplare nu lipsită de sens mi-a reţinut atenţia parcă pentru a evidenţia faptul că între trecut şi prezent circulă un flux religios de o înaltă evlavie spirituală. Pe o străduţă, El Salmi, din Cairo (cartierul Choubra) privirea este atrasă de o monumentală catedrală catolică «San Marc» şi de clădirea Institutului Catolic de limba franceză (Institution des Soeurs de Notre Dame des Apôtres). Aflându-mă în faţa unei instituţii care îmi amintea de religia noastră, am intrat călăuzit parcă de Dumnezeu. Am fost surprins de politeţea cu care am fost întâmpinat şi de lămuririle pe care le-am primit despre abnegaţia catolică. Printre alţii, o misionară, cu studii superioare, din Chile, Veronica Fontalbo, cunoscătoare a patru limbi de circulaţie universală, nu şi-a precupeţit timpul să mă îndrume pe calea credinţei. Ce-i drept, nici eu nu eram departe de această credinţă, fiind de rit vechi ortodox, însă prin întreaga ei strădanie (cuvinte, gesturi, privire etc.), sora Veronica a sfârşit prin a mă convinge. Revăd încă în amintire lăcaşul în care m-a condus şi păstrez cruciuliţa de lemn sfânt pe care mi-a dat-o în dar pentru a răspândi mai departe cuvântul Domnului. I-am spus, între altele, că aş dori să înfiinţez la întoarcere în ţară un muzeu religios într-o biserică catolică ce nu mai are enoriaşi, deoarece posed multe icoane superbe, obiecte valoroase de cult, cărţi religioase vechi româneşti (cu alfabet chirilic), germane (cu alfabet gotic), elene, ruse, engleze, franceze, spaniole, polone, ebraice şi ucrainene din care a citit cunoscutul poet bucovinean Nicolae Ustianovici, paroh decan greco-catolic, şi scriitoarea Olga Kobyleanska, de religie greco-catolică. «Du-te - mi-a spus ea - Dumnezeu îţi va asculta dorinţa şi la rugăciunile mele îţi vei realiza planul!»"
Ne-au plăcut şi ne-au impresionat cele scrise de dv. Ne rugăm şi noi ca intenţia dv. bună de a realiza un muzeu cu obiecte religioase să se împlinească într-un spaţiu catolic sau în altă parte. Cu siguranţă, realizându-se dorinţa dv., "rugăciunile distinsei misionare Veronica Fontalbo" îşi vor găsi răspunsul.
