Interviu cu PS Aurel Percă

Cazul Adrianei Iliescu, mamă la 67 de ani a unui copil apărut prin fertilizare in vitro, este deja bine cunoscut publicului român, şi nu numai. Au existat numeroase reacţii, pro şi contra. Catholica a stat de vorbă cu PS Aurel Percă, episcopul auxiliar al Diecezei de Iaşi, licenţiat în teologie morală la Roma, la Academia Alfonsiană, pentru a afla un punct de vedere catolic asupra problemei în discuţie. Redăm în această pagină o parte din interviu, cei interesaţi putându-l citi în întregime pe siturile www.catholica.ro şi www.ercis.ro.

- Preasfinţite, conform învăţăturii Bisericii Catolice, care sunt principalele probleme pe care le ridică gestul Adrianei Iliescu în particular, recurgerea la fertilizare in vitro la o vârstă înaintată în special?

Problemele pe care le ridică recentul caz de naştere a unui copil la o vârstă înaintată, dincolo de limita biologică normală, sunt multiple. Situaţia este şi mai complicată, deoarece pentru naşterea acestui copil s-a recurs la fecundarea artificială (numită in vitro) şi că acest caz se asimilează maternităţii "surogat", întrucât embrionul rezultat în fecundarea artificială nu poartă nimic din fiinţa acestei doamne, ci l-a primit în sânul ei pentru gestaţie (fecundare heterologă). Acest act are un caracter ilicit şi imoral.

- Practic, Adriana Iliescu a dorit să aibă un copil, şi a primit ce a vrut, prin intermediul tehnologiei. Se poate vorbi despre un drept de a avea un copil?

Copilul este un dar, şi nu un produs şi nici un drept. Viaţa embrionului nu poate fi preţul plătit pentru simpla dorinţă a cuiva de a avea un copil "cu orice preţ". Copilul este conceput, zămislit, nu produs; el este o persoană care este primită, nu un obiect care este comandat. În fecundarea artificială, copilul este "comandat", este "fabricat". Ca "produs" trebuie să satisfacă exigenţele celui care l-a "comandat". Procreaţia este astfel degradată la nivel de "reproducere"; din acţiune umană tinde să se transforme în operaţie tehnică. Are loc o depersonalizare a actului procreator care devine un proces tehnologic, făcând fiinţa umană proprietate a celui care este în măsură să-l genereze în laborator.

- Spuneaţi că Adriana Iliescu a fost o mamă-surogat. Ne puteţi explica ce înseamnă şi în ce constă gravitatea acestei posturi?

Ruperea legăturii dintre viaţa conjugală şi procreaţie devine şi mai gravă şi complexă atunci când se asociază existenţei ca mamă-surogat (cea care oferă sânul ei purtării unui embrion şi care nu are nimic din fiinţa ei). De aceea este inacceptabilă din punct de vedere moral maternitatea "surogat": ea este contrară unităţii căsătoriei şi demnităţii procreării persoanei umane. Apoi, aici sunt în joc: identitatea biologică şi identitatea psihologică şi juridică a embrionului; manipularea corporalităţii copilului care primeşte patrimoniul genetic de la două persoane absolut străine. Fiecare copil are dreptul de a şti cine sunt părinţii lui; copilul care se naşte în acest fel, din punct de vedere psihologic, îi va fi imposibil să realizeze o "identificare" cu tatăl.

- Gândindu-ne acum la femeile care nu pot avea copii, dar care doresc foarte mult să fie mame, ce le spune acestora Biserica?

Femeilor care nu pot avea copii şi ar fi tentate să recurgă la asemenea tehnici de "reproducere" le amintesc învăţătura Bisericii sintetizată în Catehismul Bisericii Catolice: "Evanghelia arată că sterilitatea fizică nu este un rău absolut. Soţii care, după ce au epuizat remediile medicale legitime, suferă de sterilitate, se vor uni cu crucea Domnului, izvorul a toată rodnicia spirituală. Ei îşi pot manifesta generozitatea adoptând copii părăsiţi sau împlinind slujiri exigente faţă de aproapele" (CBC 2379). Când există motivaţii puternice de credinţă, orice dorinţă de a avea un copil "cu orice preţ" se poate rezolva foarte uşor prin asemenea gesturi, aşa cum multe femei de bună voinţa au dovedit că se pot "împlini" ca femei şi mame pline de generozitate.