Postul Mare

Semnat la 8 septembrie 2004, Mesajul Sfântului Părinte pentru Postul Mare a fost prezentat la Vatican în ziua de 27 ianuarie. Tema -"Căci aceasta este viaţa ta şi lungimea zilelor tale" (Dt 30,20) - se referă la lumea persoanelor în vârstă: o problematică mai actuală ca oricând, în special în ţările industrializate. Aici, persoana este considerată mai ales în funcţie de productivitatea sa, chiar dacă cercetarea medico-ştiinţifică, din fericire, face totul pentru a-i prelungi durata vieţii.

Actualitatea mesajului stă în sublinierea că astăzi se poate vorbi de "o creştere a numărului persoanelor în vârstă", diminuându-se populaţia tânără. Raportul dintre generaţii se defineşte astfel într-un nou mod. Dacă în trecut graficul care reprezenta diferitele vârste se asemăna cu o piramidă, în zilele noastre tinde să se asemene mai degrabă cu o ciupercă: un mic procent de tineri trebuie să poarte greutatea unui mare număr de vârstnici.

ES Paul Josef Cordes, unul dintre cei care a prezentat Mesajul Sfântului Părinte, a oferit şi cifre. În timp ce acum 15 ani în Italia 15,3% din populaţie depăşea 65 de ani, în 2050 vor fi 34,9%, adică 14,4 milioane; în Franţa 15,3 milioane, în Germania 20,8 milioane. Numărul celor în vârstă a făcut un mare salt în ţările menţionate. Se prevede în 2020 că majoritatea populaţiei din Europa va fi de vârsta a treia.

Conform unor studii din ţară, în România, între recensământul din 1992 şi cel din 2002, populaţia a scăzut cu 1,1 milioane de locuitori; în 2002 s-a înregistrat cel mai scăzut nivel al ratei natalităţii: 9,7 nou-născuţi la o mie de locuitori, rata mortalităţii fiind 12,4 decedaţi la mia de locuitori. Componenta migraţie externă, compusă preponderent din populaţie tânără, s-a ridicat la circa 800.000 de persoane (comparativ cu scăderea naturală de numai 300.000 de locuitori). Se estimează că, după anul 2025, viteza declinului ar deveni dezastruoasă, iar populaţia ar urma să fie de aproximativ 14 milioane în 2050.

Acest dezechilibru poartă consecinţe economice, sociale, psihologice etc. În asemenea condiţii, cultura morţii se poate dezvolta cu uşurinţă. Este uşor şi tentant pentru unii să se gândească la faptul că dacă sunt încurcaţi în planurile lor de cei în vârstă, soluţia este de a-i elimina din faţa privirilor, a-i izola, a-i arunca în casele de bătrâni, a nu-i mai îngriji sau a milita pentru eutanasie (vezi Olanda, Belgia). Ameninţarea persoanelor în vârstă ia astfel diverse forme.

De aceea, Sfântul Părinte scrie: "Viaţa omului este un dar preţios, care trebuie iubit şi apărat în toate etapele sale. Porunca «Să nu ucizi!» cere ca viaţa să fie respectată şi promovată mereu, de la începutul şi până la apusul ei natural. Este o poruncă valabilă şi în prezenţa bolii, şi atunci când slăbirea forţelor reduce capacitatea de autonomie a fiinţei umane".

În faţa acestei probleme, misiunea Bisericii şi a societăţii civile este de a da viaţă anilor bătrâneţii. Aceasta înseamnă recunoaşterea demnităţii persoanelor în vârstă şi a rolului important pe care ele pot şi trebuie să-l aibă în cadrul oricărei comunităţi, începând cu familia şi până la societate şi chiar Biserica însăşi.

Iubirea faţă de aproapele se referă, în primul rând, la cel de lângă noi. E nevoie de convertire pentru a face din Postul Mare o ocazie de a oferi celor în vârstă ceva din timpul, bunurile şi afecţiunea noastră. E o modalitate de a lupta cu mizeria, singurătatea şi marginalizarea care adesea îi poartă pe cei ce îmbătrânesc la tristeţe şi disperare.

Mesajul constituie astfel o invitaţie puternică şi urgentă la reflecţie şi la acţiune concretă în acest domeniu.