Pentru a marca împlinirea a 40 de ani de la încheierea, promulgarea constituţiilor, decretelor şi declaraţiilor Conciliului Vatican II, la solicitarea păstorului diecezei, sub coordonarea Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi şi a Academiei Catolice "Sfântul Augustin", la Traian s-au desfăşurat cursuri de formare teologico-pastorale pentru preoţi în trei serii: 9-10 noiembrie, 16-17 noiembrie şi 23-24 noiembrie.
În ziua de 8 decembrie se împlinesc 40 de ani de când s-a încheiat cel mai mare Conciliu din istoria Bisericii: Conciliul Vatican II.
În ianuarie 1959 Sfântul Părinte Ioan al XXIII-lea anunţa pentru prima dată proiectul său de a convoca un conciliu. În mai 1959 suveranul pontif instituia o comisie care să se consulte cu toţi episcopii, cu toţi superiorii călugăreşti şi cu toate facultăţile catolice de teologie din lume. Programul temelor de tratat la conciliu avea să fie stabilit conform răspunsurilor primite de la consultanţi; iar răspunsurile reformulate în 8.972 de propoziţii, au fost grupate tematic în mai multe scheme ce aveau să fie studiate treptat în sesiunile Conciliului Vatican II, convocat oficial la 25 decembrie 1961 cu întreitul scop de a reînnoi Biserica, de a-i uni pe creştini şi de a intra în dialog cu lumea.
Conciliul a fost încheiat de papa Paul al VI-lea în anul 1965. Au rezultat 16 documente conciliare: trei declaraţii, patru constituţii şi nouă decrete.
Dieceza de Iaşi a marcat acest frumos aniversar prin trei serii de cursuri "remember Conciliul Vatican II" organizate din iniţiativa PS Petru Gherghel, cu sprijinul profesorilor de la Institutul Teologic din Iaşi.
Personal am fost convocat să particip la seria a II-a în zilele de 16-17 noiembrie. Deşi pe parcursul anilor de seminar am citit şi studiat cele 16 documente ale Conciliului Vatican II, totuşi eram doritor să particip la aceste cursuri motivat de importanţa conciliului pentru viaţa Bisericii Universale şi locale, de nevoia de împrospătare a învăţăturii Bisericii şi mai ales de interesul de a mă raporta - şi aceasta nu singur - ca preot, după 21 de ani de pastoraţie împliniţi, la mesajul neepuizat şi "inepuizabil" al marelui Conciliu din Vatican.
Am fost aproximativ 70 de preoţi de vârste diferite care, poate cu nostalgie, am retrăit viaţa de studenţi în faţa celor care ne-au fost profesori sau colegi şi chiar elevi şi studenţi.
Am căutat să înving lipsa exerciţiului de a fi elev, gândurile străine, sau de ce nu, plictiseala, şi am urmărit expunerile pr. Claudiu Dumea, pr. Eduard Ferenţ, pr. Wilhelm Dancă, pr. Lucian Farcaş, pr. Ştefan Lupu şi pr. Mihai Patraşcu şi am participat la discuţiile care au urmat, coordonate de pr. Wilhelm Dancă în prima zi şi de pr. Ştefan Lupu şi Lucian Farcaş în a doua zi.
Din tot ce-am auzit, am reţinut că lucrările conciliului au urmărit "aggiornarea" Bisericii lui Cristos prin deschiderea ferestrelor Bisericii şi aerisirea ei cu ajutorul suflului Duhului Sfânt.
Din tot ce-am discutat, am putut să constat că, deşi Conciliul Vatican II a pătruns târziu în mediul nostru românesc, deşi este aşa de puţin cunoscut şi trăit, totuşi împlinirea celor 40 de ani este un bun prilej pentru a reînnoi Biserica şi a face din noi mesageri convinşi şi curajoşi ai învăţăturii lui Cristos şi ai Bisericii sale în mileniul trei.
Prezenţa celor doi episcopi, Petru şi Aurel, pe tot parcursul celor două zile ne-a făcut să ne simţim uniţi în aceeaşi dorinţă de a face ca mesajul Conciliului Vatican II să fie cunoscut şi practicat în dieceza noastră.
