* P.S.C. (Iaşi). "Tara noastră este în mare cumpănă... Tara este sub apă, vieţi curmate, gospodării surpate, munca de o viaţă spulberată în câteva clipe. Dumnezeu ne-a pus la încercare, căci încercările sunt semne de iubire ale sale: unora le-a dat suferinţe, celorlalţi ne cere fapte. Să-l rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să învăţăm cu toţii ceva din această încercare. Să nu uităm că el ne-a creat, că lui îi datorăm tot ce suntem, că suntem călători pe acest pământ, şi va trebui să dăm socoteală de roadele călătorii noastre".
Rândurile dv. sunt fără comentarii! Cele întâmplate sunt o invitaţie de a medita mai intens la noi înşine, la viaţa noastră şi la raportul pe care îl avem cu cerul. Poate că această meditaţie ne va face să strigăm mai mult spre cel care poate cu adevărat să ne ierte şi să ne salveze.
* Elena (Iaşi). "Sunt originară dintr-un sat de lângă Iaşi şi atunci când am poposit în oraşul Iaşi am ales ca punct de reper biserica "Sfânta Tereza", această minunată biserică ce nu poate fi confundată cu nici o altă biserică. De când locuiesc în oraş, am găsit aici o comunitate foarte primitoare care mă ajută să mă integrez în activităţile pe care ei le desfăşoară în viaţa de zi cu zi. Mă simt onorată şi totodată datoare să împlinesc dorinţa lui Dumnezeu de a nu mă orienta spre căi greşite şi să urmez exemplul sfintei Tereza, patroana acestei biserici. Mi-aş dori ca toţi cei care se simt părăsiţi şi singuri să păşească în această biserică şi să simtă şi ei ceea ce înseamnă să fii sub aripa ocrotitoare a Tatălui ceresc şi a sfintei Tereza a Pruncului Isus".
Este îmbucurător că vă găsiţi liniştea sufletească în biserică. Într-adevăr, dacă intri într-o biserică şi te rogi cu credinţă (indiferent de patron) încep să dispară barierele, iar problemele se pot depăşi cu uşurinţă. Biserica e locul întâlnirii cu Domnul, locul unde, prin sfintele sacramente, Dumnezeu revarsă harurile sale asupra celor care-l caută. Fie ca toţi cei care vor citi aceste rânduri să vă urmeze dorinţa.
* Cristian Lung (Carei, jud. Satu Mare). "Tineretul de azi este generaţia care mâine va prelua de la părinţi răspunderea tuturor domeniilor de activitate. De aceea ne îndreptăm întreaga grijă şi atenţie asupra lui, asupra educaţiei şi pregătirii pe care o primeşte în familie, în şcoală, în contactul din ce în ce mai intens cu viaţa. Nu ne poate fi indiferent modul în care percepe de pe acum realitatea, perspectiva din care priveşte lumea, atitudinea ce o adoptă faţă de semeni, concepţiile despre existenţa într-o colectivitate civilizată. Am văzut în ţara noastră un tineret lăsat la voia întâmplării, lipsit de un ideal nobil în viaţă, cheltuindu-şi stupid timpul, energiile şi sănătatea într-o goană neîntreruptă după plăceri iluzorii. Şi iată-mă pus în situaţia de a-i da dreptate lui Anatole France, care ne spune: Păcat, că un capital atât de preţios, cel mai preţios al unui popor, tineretul, să-şi uite rolul în societate, să nu-şi dezvolte capacitatea după cum se cuvine, cu tot ce-i oferă educaţia modernă, ştiinţa, arta şi literatura, eşuând tragic în distracţii zgomotoase şi pierderi de timp, fără vreun conţinut spiritual, care exaltă şi ucid".
Scrisoarea dv. descrie o realitate; de aceea am redat o parte din ea spre a fi citită în special de cei care sunt responsabili de educarea copiilor şi a tineretului. Sperăm ca şi tinerii să mediteze la cele scrise de dv. Totuşi nu credem că educaţia singură va putea să-i salveze pe tineri şi să le dea un "ideal nobil în viaţă". Într-o cartea Să trecem pragul speranţei, apărută în 1996, Ioan Paul al II-lea spune: "În viaţa unui tânăr importantă este ziua când se convinge că Isus e singurul prieten care nu-l va dezamăgi niciodată, pe care se va putea bizui totdeauna". Tinerii se pregătesc pentru Ziua Mondială a Tineretului de la Köln. Organizatorii aşteaptă aproape un milion de participanţi. În mesajul dat cu această ocazie este aceeaşi idee: numai căutarea şi găsirea lui Cristos poate să transforme, să dea sens vieţii şi idealuri nobile pentru care să trăim. Iată ce este notat în mesajul care are tema: "Am venit să ne închinăm lui" (Mt 2,2): "Tineri, nu cedaţi iluziilor false şi modelor efemere care nu rareori lasă un tragic gol spiritual! Refuzaţi seducţiile banului, ale consumismului şi ale violenţei ascunse pe care o exercită uneori mass-media. Adorarea adevăratului Dumnezeu constituie un adevărat act de rezistenţă împotriva oricărei forme de idolatrie. Adoraţi-l pe Cristos: el este stânca pe care să vă construiţi viitorul şi o lume mai dreaptă şi mai solidară".
